"Trăiește să nu ai nimic de regretat!"
Atât de simplu și totuși e complicat
Ce ai sacrificat, ce ai castigat?
Când tragi linie, oare a meritat?
Caut un strop de optimism, într-un ocean de pesimism,
Ascund nesiguranța în perfecționism
Și flacăra din sufletul meu s-a cam stins,
Am câștigat lupta cu ieri, astăzi m-a învins.
De ce să ne mai ferim?
Ne-am născut în locul potrivit, dar nu ne potrivim.
Ne zâmbim, cu cutitu' ascuns la spate,
Viața nu-i o curvă, ci omul, din păcate.
Zbor cu aripile frânte
Căutând iar fericire,
Mă tratez iar cu un cântec,
Pansament - o amintire.
Ce se simte într-un zâmbet?
Câte spune o privire?
Mă găsesc tot în oglindă
Căutând iar fericire.
Am tăiat fără să cos mult timp
Ac de cojoc s-a găsit după ce am pierdut ce am iubit,
A rămas dulcele nimic,
Lacrimi uscate pe chip
Si dorința de a mă face auzit.
Încă o zi... Și încă o zic,
Dar am decis, mi-am asumat, am jelit.
Trec peste.
Sunt fericit că am greșit
Acum am poveste
Și m-au școlit, trec mai usor viitoarele teste.
Mi s-a zâmbit fals, am zâmbit ș-o
A trebuit să plângă mulți s-ajung să plâng ș-o.
Poate că mai fur curent da' pot să-ți fac showu'
Nu scrie nimeni cum scriu eu
Și ăsta-i adevăru'.
Camera mea e dormitor și studio și show-room,
În muzică-i tot bănișoru'. Am dat tot!
E o legătură pură și s-o întrerup nu pot,
Ca dragostea unui părinte pentru un nepot,
Ca dragostea ei de fată cuminte pentru un bagabont,
Explică! N-o sa poți.
Îți spui doar c-o să poți mai mult
Dacă-i cu tine-n fiecare zi
În suflet să mă porti
În suflet să mă poți găsi mai simplu...
Zilnic.
N-o să fiu lângă zilnic, nu-i nimic,
Îmi pare rău și bine în acelasi timp
Dar între timp,
dau din aripile astea terfelite,
Iubim ceea ce facem și se simte, bro.
Zbor cu aripile frânte
Căutând iar fericire,
Mă tratez iar cu un cântec,
Pansament - o amintire.
Ce se simte într-un zâmbet?
Câte spune o privire?
Mă găsesc tot în oglindă
Căutând iar fericire.
Stau sus aici în lumea mea, Ochii pe cer,
Mereu deasupra mea, nimic să îi ofer,
Caut în fum într-una inspirația...
Tot ce mai sper acum e să mai pot spera.
Nu știe nimeni, ce e în sufletul tău,
Nu e prea bine, da' se poate și mai rău,
Iar viața îți arată a-nu-știu-cât-a oară
Și după ce te întărește te omoară.
Aș vrea să curgă rânduri numa' veselie,
Să ne petrecem timpul ca-n copilărie,
Dar viața asta nu e numai comedie,
Cine a trăit destule stie...
Zbor cu aripile frânte
Căutând iar fericire,
Mă tratez iar cu un cântec,
Pansament - o amintire.
Ce se simte într-un zâmbet?
Câte spune o privire?
Mă găsesc tot în oglindă
Căutând iar fericire.
