Totul pornea în 1993, atunci când respectatul producător Butch Vig îşi dorea o nouă provocare muzicală. Avea deja o reputaţie impresionantă, ocupându-se de producţia albumului "Nevermind" de la Nirvana. În proiect au intrat şi Duke Erikson şi Steve Marker, dar după câteva înregistrări cu vocea lui Butch, muzicienii şi-au dat seama că au nevoie de o voce feminină.
Primele track-uri ale trupei au fost numite "gunoi" de un prieten al artiştilor, de aici şi numele Garbage. Odată ce băieţii au văzut-o pe Shirley Manson cântând cu trupa Angelfish, a fost dragoste la prima vedere. Exact când cei 4 artişti se întâlneau prima oară venea vestea sinuciderii lui Kurt Cobain. Din cenuşa epocii grunge se năştea un act complet nou.
A urmat o carieră de aproape 3 decenii, 6 albume la activ şi o istorie tumultoasă, inclusiv cu destrămări de trupă. Iată cele mai apreciate track-uri ale formaţiei Garbage:
The World Is Not Enough
În ziua de azi o piesă pentru un film James Bond înseamnă o garanţie la o nominalizare la premiile Oscar, poate chiar un premiu. În 1999 Garbage îşi încerca mâna cu o producţie extrem de orchestrală şi cinematică, "The World Is Not Enough". Vocea hipnotică a lui Shirley Manson era suprapusă peste un fundal de trip-hop combinat cu electronic rock. Piesa a fost compusă de către David Arnold, care s-a ocupat de coloană sonoră a filmului "James Bond: The World Is Not Eough" din 1999.
Respectă stilul pieselor care au apărut pe coloana sonoră a filmelor Bond. Formaţia şi-a suprapus instrumentele şi vocea peste secţiunea orchestrală deja pregătită de Arnold. Un aspect inedit este că versurile sunt cântate din perspectiva personajului negativ Elektra King, cu o tematică de dominaţie globală şi seducţie. Shirley Manson intră în rolul personajului negativ în videoclip.
Push It
Primul single de pe al doilea album Garbage este "Push It", care a definit intrarea trupei în epoca 2.0. Debuta în 1998 şi solista Shirley Manson menţiona faptul că structura şi versificaţia piesei se inspiră din schizofrenia provocată de împăcarea demonilor cu dorinţele personale. Track-ul include o parte din piesa Beach Boys din 1965 "Don't Worry Baby".
Videoclipul a făcut istorie, primind 13 nominalizări la MTV Video Music Awards, MTV Europe Music Awards şi MVPA Music Video Awards. Repetiţia "Don't Worry Baby" a venit ad hoc şi spontan în studio, iar chitaristul Steve Marker a adăugat un sample Beach Boys peste şi astfel s-a născut sunetul iconic al piesei. Videoclipul este regizat de care fotograful italian Andrea Giacobbe şi a fost filmat pe parcursul a 4 zile în Los Angeles. Inspiraţia a venit de la serialul "Zona Crepusculară", iar grafica Technicolor e preluată de la serialul din anii '70 "Starsky and Hutch".
I Think I'm Paranoid
Cel mai uşor de recunoscut riff din istoria trupei este cel cu care începe "I Think I'm Paranoid". Piesa include fără discuţie cele mai dure şi complexe solo-uri din istoria formaţiei. Single-ul era extras de pe al doilea album al formaţiei, "Version 2.0". Melodia a devenit un mega hit în Italia, unde a stat în topuri luni bune, mai ales datorită faptului că apărea într-o reclamă la ceasuri Breil şi apărea zilnic pe MTV.
Duke Ericsson a creat rifful de deschidere al acestei piese, aranjând şi acordurile din fundal, peste care a cântat Shirley Manson. Secţiunea sa vocală a fost manipulată, trecând feed-ul prin consola de mixaj şi aplicând filtre grele sau un stomp box. Percuţia a fost înregistrată într-o fabrică de bomboane dezafectată din Madison în State, creând acel ecou amplu dinspre final. Unele secţiuni au fost date înapoi şi folosite pentru a crea efecte de white noise pe alte piese de pe album.
Pentru a complica şi mai mult producţia, Garbage a folosit un DJ din Los Angeles pentru a mixa scratch-uri sub chorus.
Stupid Girl
Una dintre cele mai cunoscute piese ale trupei Garbage, "Stupid Girl" îşi începea existenţa împrumutând un sample de tobe de la "Train In Vain", piesa celor de la The Clash. A primit două nominalizări la premiile Grammy, dar şi la varianta daneză de Grammy şi are o nominalizare la MTV Video Music Awards. Sosea în 1996, ca un single extras de pe albumul de debut, "Garbage".
Linia de bas aminteşte de Motown, iar chitara din fundal are ceva din epoca grunge. Sintetizatoarele şi efectele de feedback aduc acest single în epoca modernă. Formaţia a simţit nevoia să clarifice acuzaţiile de misoginism, afirmând că piesa se adresează ambelor sexe, în ciuda titlului. Videoclipul s-a dorit a fi un omagiu pentru filmul "Se7en", prin efectele aplicate pe imagine.
Only Happy When It Rains
Întotdeauna am avut nevoie de un imn al oamenilor care adoră ploaia, vremea întunecată şi zilele deprimante. Acesta a sosit în 1995, odată cu "Only Happy When It Rains". Cea mai populară melodie de la Garbage are toată angoasa grunge-ului concentrată în post-grunge, cu elemente de rock alternativ. Venea de pe albumul de debut al trupei, "Garbage", iar acest track a fost mixat de două ori înainte de lansare.
Versurile sale sunt o parodie a angoasei muzicii din anii '90. Videoclipul regizat de Samuel Bayer a primit multă difuzare la MTV. Shirley Manson cu rochia sa albastră şi părul roşu ca focul a venit un nou icon rock al perioadei. În contrast cu tumultul adulţilor serios apăreau figuri copilăroase, cu măşti şi costume.
