Concerte & turnee

RECENZIE: Lecție de zbor cu Woodkid - POZE

Woodkid a revenit în România pentru un concert de promovare a albumului "The Golden Age". Evenimentul s-a desfășurat în noaptea de 5 decembrie într-un hangar aviatic de la Romaero Băneasa.

Publicat

acum 11 ani

06/12/2013

Lavinia Fusu, Redactor InfoMusic

Concert Woodkid la Romaero pe 5 decembrie 2013

Share pe Facebook

Comentează

A fost și va rămâne un eveniment despre care s-a scris și se vor spune multe în continuare. Controversat, cu invitații ce au circulat straniu și fără bilete de cumpărat, într-o locație inedită, concertul de pe 5 decembrie va rămâne o amintire vie și puternică pentru ascultătorii artistului Woodkid. Nu au existat însă un program al evenimentului, restricții de circulație și reguli de acces comunicate în timp util, astfel că după ora 21 s-au format cozi la intrarea în hangarul de la Romaero, iar unii invitați au rămas pe dinafară. Concertul era parte a unui eveniment de brand la care mulți se așteptau să primească (gratis) mai degrabă băuturi alcoolice. Neavizații au dat peste prețurile destul de piperate la apă și băuturi, astfel că până la nemulțumire n-a fost decât un pas. De cealaltă parte, fanii Woodkid au trăit unul dintre cele mai frumoase concerte ale anului, orice inconveniență fiind uitată la poartă.

Hangarul ce a găzduit concertul Woodkid pe 5 decembrie 2013 │ FOTO: Ciprian Vlăduț pentru InfoMusic.ro

Am știut din prima clipă că trebuie să ajung devreme pentru a evita frigul și aglomerația. Așa că la ora 21.00 am intrat în Romaero Băneasa, o sală imensă, perfectă pentru un asemenea show, iar apoi am așteptat să înceapă concertul. Pe un house-minimal, iar apoi hip-hop timpul a trecut dificil, dar am ignorat faptul acesta. Până la urmă, pentru artist venisem, așa că lipită din gardul din față am socializat și am sperat într-o revenire grandioasă. A fost mai mult decât îmi imaginasem acasă, mai mult din filmările live aflate pe Youtube.

La ora 00.37, Woodkid a pășit pe scenă, îmbrăcat lejer, cu o pereche de bascheți Patrick Ewing, pe un intro asigurat de membri band-ului la piesa "Baltimore's Fireflies". Sclipire de geniu, acestea au fost primele cuvinte care mi-au venit în minte când am sesizat cât de aproape sunt de el. Cu priviri fixe care te amuțeau, cu o dinamică aproape continuă a mișcării, plin de forță și expresivitate, am înțeles încă o dată că pentru a fi Artist de prim-rang ai nevoie de un cumul enorm de calități, dar mai presus de orice ai nevoie de trăire intensă, de un suflet măreț. La Woodkid este simplu. Acest om își cântă viață, nu s-a ferit să afirme nicio clipă că "The Golden Age" este albumul în care dramele din copilărie, traumele, deziluziile sunt prezente, cumva pentru a le anihila și a reîncepe o nouă viață (lucrul la acest material a durat trei ani).

Concert Woodkid la Romaero pe 5 decembrie 2013 │ FOTO: Ciprian Vlăduț pentru InfoMusic.ro

Spiritul său măreț, în ciuda staturii (se confirmă zicala conform căreia esențele tari se țin în sticle mici) îmi place să cred că a fost simțit de toți cei prezenți și că fiecare și-a regăsit părți din existență pe muzica sa. A vorbit cu publicul, a zâmbit și a fost copleșit de aplauze la un moment dat. Precum un copil, s-a emoționat, a băut puțină apă și a încercat să își ascundă privirea sub șapca neagră din colecția lui Deliric, pe care scria București.

Prin "Ghost Lights" a știut să puncteze acel moment al incantației în care spiritele și prezentele negative trebuie să fie anihilate, sound-ul organic continuându-se cu "I Love You", moment pe care Woodkid nu s-a ferit să îl dedice spectatorilor de gen masculin. Cumva, un om care nu se teme să-și afirme orientarea, slăbiciunile, momentele sale de căutare și regăsire ale propriului sine și al omului drag, etern. A urmat o creaţie nouă denumită "Go", unde invocarile s-au păstrat, fiind repetat în tempo lent mesajul "Walk away for good"...

Momentul "Brooklyn" m-a tulburat, din nou am stat față în față cu artistul care spre final cu vocea tremurândă, tandră a punctat mesajul că te poți afla oriunde în această lume, dar dacă nu esți împreună cu ființa iubită, totul este în zadar. Pentru "Boat Song" a cerut ca în sala să fie liniște deplină, una cuvenită unui moment de grație în care versurile s-au împletit ușor cu linia de pian înregistrată și cea a suflătorilor: "Can we keep our baring straight /Or will we be blown off course / Are we instruments of fate? /Do we really have a choice?"

"Conquest Of Spaces" l-a pus în lumina unor stele, constelații, care au subliniat (dacă mai era nevoie) dimensiunea spațială și temporală extinsă pe care o asemenea muzică o sădește în sufletele ascultătorilor. Stelar, un dirijor al sufletelor, mi-am spus atunci, văzându-l cum flash-urile de lumini îl învăluiau.

Concert Woodkid la Romaero pe 5 decembrie 2013 │ FOTO: Ciprian Vlăduț / InfoMusic.ro

Totul dozat și bine lucrat înainte (este cunoscută obsesia lui Woodkid pentru perfecțiune), cu o legare a melodiei "Volcano" cu hit-ul "Iron", clipa a stârnit spectatorii, astfel că a reieșit o explozie de forță și energie care te subordona, intriga și fascina. Cu șapte artiști pe scenă (doi la sintetizatoare, alti doi la tobe și trei suflători), caracterul complex al lui Yoann Lemoine a strălucit continuu și a umplut scena, pălind totul în jurul său.

Cele două chei, tatuate pe antebrațele sale nu sunt la întâmplare. Ieri au deschis noi orizonturi și lumi în care binele și iubirea vor triumfa de fiecare dată. Legat de acestea, artistul a declarat cândva:

Când mi-am făcut aceste tatuaje eram la New York, într-o zi de 7.07, cifra mea norocoasă și am fost conștient că puterea lor este imensă, fiindu-mi aproape până voi muri. Acestea mă duc cu gândul la a sta cu sau fără părinți, ele fiind un simbol al Papei și implicit al Vaticanului. Religia este foarte importantă în muzica mea, așa că a avea drept simbol principal cheile încrucișate mă definește. Dar de asemenea, îl reprezintă pe băiatul care dorește să devină adult, dar se lovește de piedici, una din ele fiind războiul.

Ieșit de pe scenă după galopantul ritm din "The Great Escape", Woodkid a revenit rapid pentru bis-ul extins la piesa "Run Boy Run". Oamenii au aplaudat continuu pe ritm, cântând la unison cu putere. Woodkid a oferit mai mult decât credeam, un spectacol complex de peste o oră, în care singurul meu regret este că nu a fost inclusă și piesa "The Shore". Nu am vrut să mă mai gândesc la faptul că am participat la unul din ultimele concerte ale artistului, anunţul făcut de Woodkid că se va axa pe muzica de film şi regie uimind o lume întreagă acum câteva săptămâni. "The Golden Age" va reprezenta ultimul clip semnat cu numele de scenă, urmând să fie lansat la începutul anului viitor.

Concert Woodkid la Romaero pe 5 decembrie 2013 │ FOTO: Ciprian Vlăduț pentru InfoMusic.ro

Finalul, cu un copil de piatră și marmură a fost metafora ideală pentru lumea mult prea concretă și superficială în care trăim și ne transformă sensibilitățile în duritate și închidere în sine. Plăcile respective din animație au căzut și a rămas doar lumina, probabil că acesta este îndemnul și exercițiul pe care un artist devenit fenomen ni-l propune. Greu de realizat, dar deloc imposibil. Am plecat zâmbind, având în mână unul din bețele toboșarului, un Vic Firth - American Classic 5A, realizat dintr-un lemn care trece proba timpului, cel al arborelui Hickory, așa cum și maestrul Woodkid o va trece atunci când muzica sa va rămâne mărturie eternității.

Este un fel de psihoanaliză încercarea mea de a reuni lucruri și creiona ceva. Când ești copil pari din lemn și de transformi în piatră când crești. Este un fel de cancer. Am vrut mereu să experimentez latura dramatică a lucrurilor. Sunt fragmente concrete din emoții, amintiri, precum o schiță sau o carte formată din mai multe planuri suprapuse. Am fost mereu sincer în ceea ce am realizat sau măcar am încercat acest lucru, munca mea realizând totodată și portretul meu. Aici este catharsis-ul. Vreau ca oamenii să se lase inspirați de creația mea pentru ca mai apoi să facă și ei lucruri. Acesta este rolul muzicii.