Atunci când vine vorba despre concertul unei trupe veterane, a cărei existență bate spre (sau chiar depășește) patru decenii, se adună destul de mulți factori ce pot influența deznodământul actului artistic. Pe lângă obișnuitele rugăciuni către deitățile mai multor religii pentru un sunet măcar decent, pe lângă speranțele că, măcar de această dată, vei ajunge și tu să bei o bere/răcoritoare și să mergi la toaletă fără să pierzi jumătate din concert, nivelul de satisfacție pe care îl obții de pe urma “reprezentației” depinde foarte mult și de forma de moment a trupei, a bravilor artiști ce au depășit deja pragul pensionării fiindu-le permis să mai aibă și zile proaste.
Și, dacă asculți câteva dintre prestațiile live recente ale maestrului David Coverdale, realizezi, că după o anumită vârstă, aceste “zile proaste” devin predominante. Așadar, este lesne de înțeles de ce un concert Whitesnake, în anul de grație 2019, pur și simplu nu mă mai poate entuziasma așa cum o făcea acum 13 ani, spre exemplu, când i-am vazut pe Coverdale & co. la festivalul Masters of Rock din Cehia. Însă poate că este mai bine să pornești cu un nivel scăzut al așteptărilor… Astfel, sentimentul de a fi surprins într-un mod plăcut poate fi mult mai intens. Și exact asta s-a întâmplat la concertul Whitesnake de la Arenele Romane.
Bine, nu toate lucrurile au stat bine în acea seară, prima impresie fiind mai degrabă negativă: cum am intrat în incinta Arenelor, am fost izbiți, literalmente, de unul dintre cele mai proaste sunete (de chitară și nu numai) din câte mi-a fost dat să aud. Pe scenă se desfășurau cei de la Siska, o trupă de deschidere despre care, cu cât amintim mai puțin, cu atât mai bine. Sunet slab, interpretare modestă, compoziții ce nu ieșeau în evidență cu nimic. Chiar dacă, într-o oarecare măsură, genul de hard rock radio-friendly abordat de italieni se potrivea cu formula Whitesnake, avem în țară formații mult mai bune pe acest segment, care poate ar fi meritat să împartă scena cu legendarul Coverdale (cum ar fi MOISE, spre exemplu).
Din fericire, gustul amar lăsat de Siska a dispărut în totalitate odată cu intrarea pe scenă a main event-ului serii: Whitesnake. Aminteam mai devreme că prestațiile recente ale lui Coverdale, pe care am avut ocazia să le mai urmăresc pe YouTube, nu s-au dovedit a fi tocmai încurajatoare, ridicând anumite semne de întrebare legate de capacitatea legendarului solist de a continua să susțină concerte la acest nivel.
Din fericire, se pare că însuși Coverdale este conștient de faptul că vocea sa nu mai e cea de pe vremuri, înconjurându-se de niște muzicieni desăvârșiți, care, pe lângă stăpânirea propriilor instrumente, îl susțin vocal pe liderul Whitesnake cu unele dintre cele mai bine orchestrate și interpretate backing vocals pe care am avut ocazia să le ascult live. Iar recunoașterea propriilor defecte și abordarea unei astfel de soluții, menite să ofere ascultătorilor cea mai bună experiență posibilă în condițiile date, trebuie scoasă în evidență și lăudată, nu multe asemenea vedete fiind conștiente de faptul că trecerea timpului nu iartă pe nimeni.
A ajutat și faptul că Whitesnake nu a făcut compromisuri nici la capitolul sunet, acesta dovedindu-se a fi, în mare parte, mulțumitor, fiecare instrument și voce fiind evidențiate, păstrând însă forța de grup și sonoritatea modernă a unei trupe care a înțeles că, odată cu trecerea anilor, sound-ul trebuie să țină pasul cu avansul tehnologic.
De altfel, îndrăznesc să afirm ca actuala componență a celor de la Whitesnake, cu chitariștii Joel Hoekstra și Reb Beach, basistul Michael Devin, clăparul Michele Luppi și neobosita “bestie” de la tobe Tommy Aldridge, este poate cea mai bună formulă live pe care trupa a avut-o vreodată, cel puțin în epoca sa modernă.
David Coverdale │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro
Whitesnake, în componența sa actuală, poate să treacă lejer de la materialul blues-rock ce a caracterizat începuturile trupei la energetica “perioadă MTV” din a doua jumătate a anilor ’80, fără a neglija baladele cu care Coverdale cucerea inimile domnișoarelor din acele vremuri. Și, la fel de important, să demonstreze că Whitesnake nu înseamnă doar ridicolele coafuri caracteristice videoclipurilor anilor ‘80, trupa lansând de curând un nou album – Flesh & Blood – ale cărui piese pot face cinste oricăruia dintre discurile considerate clasice ale trupei.
Iar formația a ținut sa demonstreze acest lucru și live, David Coverdale & co. interpretând, pe scena Arenelor Romane, nu mai puțin de trei dintre piesele de pe Flesh & Blood: “Trouble is Your Middle Name”, “Shut Up & Kiss Me” și “Hey You (You Make Me Rock)”. Acestea au completat, într-un mod armonios, playlist-ul format, în rest, din hiturile provenite din diferite “ere” ale trupei: “Bad Boys”, “Slide It In”, “Slow an' Easy”, “Here I Go Again”, “Still of the Night” și, se putea altfel, “Is This Love”. Tot ce a lipsit a fost Jaguar-ul alb al lui Coverdale și, strict ca preferință personală, “Fool For Your Loving”.
David Coverdale │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro
Per total, Whitesnake s-a achitat cu brio de un setlist de aproximativ o oră și un sfert, punctat și de câteva solo-uri de chitară și tobe. Unii ar zice, poate, că este prea puțin. Însă, în spiritul a ceea ce aminteam mai devreme, după o anumită vârstă, este foarte bine să știi și când să te oprești. Mai bine o oră cântată ca la carte decât două (sau mai multe) scremute și chinuite.
David Coverdale │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro
Cât despre problemele de organizare, care se pare că bântuie mai toate concertele autohtone în ultima vreme, la Whitesnake abia le-am perceput. Da, este un pic ridicol să forțezi oamenii să părăsească amfiteatrul propriu-zis daca vor să-și achiziționeze jetoane (cel putin daca erai pe “teren”), însă, în rest, cozile la bere și timpul pierdut aferent au fost aproape inexistente, permițându-ne să ne bucurăm de concert. Prieteni, ce au avut bilete în tribune, mi-au mărturisit că, în unele regiuni, se simțea un miros puternic de la toaletele ecologice instalate, însă vizibilitatea și sunetul au fost mulțumitoare și în acele sectoare.
În concluzie, venit cu așteptări destul de mici, am fost pur și simplu dat pe spate de “mașinăria de muzică” pe care David Coverdale, în ciuda vârstei, a pus-o la punct prin încarnarea actuală a trupei Whitesnake. Sincere felicitări.
Setlist Whitesnake – Arenele Romane – 1 iulie 2019:
- Bad Boys
- Slide It In
- Love Ain't No Stranger
- Hey You (You Make Me Rock)
- Slow an' Easy
- Ain't No Love in the Heart of the City
- Trouble Is Your Middle Name
- Guitar Duel (între Reb Beach și Joel Hoekstra)
- Shut Up & Kiss Me
- Drum Solo (Tommy Aldrige)
- Is This Love
- Give Me All Your Love
- Here I Go Again
- Still of the Night
