Concerte & turnee

URMA - Lost End Found sau când visele prind contur - VIDEO

Pe 28 noiembrie 2013, URMA a lansat materialul discografic “Lost End Found”. Află impresii de la concertul din Silver Church și legătura dintre noul album și patrimoniul arhitectural și cultural românesc.

Publicat

acum 11 ani

03/12/2013

Irina Iancu, Colaborator InfoMusic

Urma în Silver Church pe 28 noiembrie 2013

Share pe Facebook

Comentează

După “Nomad Rhymes”, “Anger As A Gift”, “Trend Off” și o așteptare care a durat 4 ani, a venit timpul ca “Lost End Found” să prindă un contur și să ajungă într-adevăr la un final. Acest nou album a concretizat ultimii ani de evenimente, sentimente și relații inter-umane din interiorul trupei. Oferit fanilor sub forma unui jurnal fotografic ce cuprinde 120 de pagini, materialul include piese deja cunoscute și iubite precum cover-ul “Cine Iubește Și Lasă”, “All Wrong” sau “Selfish”.

Concertul din Silver Church, “the friendliest church in town” - sintagmă ce băieților de la Urma le-a surâs în repetate dăți, a avut un aspect circular, acesta începând și terminându-se cu piesa “Terminus”. Încă o dată ne-a fost demonstrat că este nevoie doar de un vis pentru a te detașa de această lume.

O călătorie melodică, dansantă, cu zâmbete și mai rar suspine - seara de 28 noiembrie a fost recapitulare a tot ce înseamnă Urma. Prezentându-și noul material, băieții au presărat și piese mai vechi, foarte bine integrate și legate de acest final regăsit. Pe acordurile unor melodii precum “A Place For me”, “Slide” sau “What I Am”, am retrăit alături de oamenii de pe scenă o paletă variată de sentimente. Această seară a adus împreună parcă toate concertele Urma de până acum. Cu toate acestea, atunci când credeam că știu fiecare acord, fiecare bătaie de tobe și inflexiune de voce, băieții reușeau să introducă câte un element nou care să surprindă, să aducă zâmbete pe fețele celor adunați - timizi la început și mai dezinhibați spre final - în fața scenei.

Filmare de la lansarea URMA - Lost End Found:

Mani Gutău (voce și chitară), Dominic Csergo (tobe), Sorin Erhan (bas), Jimmy Cserkesz (chitară), Luis Angel Palomino (saxofon) și Ati Panaitescu (percuție) sunt oamenii care formează familia Urma. Reprezentând mai mult decât o trupă, cei șase transmit energie și trăiri într-un stil caracteristic. Fiecare membru a avut joi seară câte un moment personal de “glorie”, în care unul câte unul instrumentele trupei au prins viață. Pornind cu un solo reușit de chitară al lui Jimmy, momentul a devenit și mai interesant când Mani i s-a alăturat și împreună au pătruns într-o lume a lor.

Cel mai așteptat solo a fost cel al lui Domi, un toboșar desăvârșit, care din păcate a respins oferta strigată de un fan din public: “Domi președinte!” :) Seria a fost închisă de Sorin, prins în visele lui pe acorduri de bas, ca de obicei. Un duet de tobe versus bas a ajuns la inimile fiecăruia, reușind să evidențieze atât partea mai sensibilă - basul, inima formației, precum și partea mai dură și impulsivă a acesteia. Pe scenă li s-a alăturat pentru câteva melodii și Catrinel Bejenaru, solista formației Butterflies In My Stomach. De-a lungul timpului, drumul Urma s-a mai intersectat cu cel al lui Catrinel.

“Lost End Found” nu reprezintă doar o însumare de ritmuri, acorduri, rime și vise, dar și o avertizare în ceea ce privește patrimoniul arhitectural și cultural românesc. Mani și colegii săi au vrut să atragă atenția asupra unor monumente de patrimoniu care necesită intervenție imediată, cum ar fi Palatul Cantacuzino, Sinagoga din Timișoara sau Cazinoul Constanța, pentru a nu avea aceeași soartă precum Hala Matache, demolată la începutul anului acesta.

O persoană, de data aceasta, spre care trupa și-a concentrat atenția a fost Lucian Ionescu. Lucian este unul din oamenii care au făcut câte un prim pas în recuperarea patrimoniului românesc, reușind să ducă la bun sfârșit drumul Giurgiu - Veneția în caiac. Toți cei prezenți au fost rugați să-și scoată telefoanele pentru a filma un “Bravo Lucian” în cor. Momentul poate fi vizionat mai jos:

Seara în compania celor de la Urma a fost plină de emoții, un prilej de a lua o pauză de la cotidian. Au fost câteva ore de readus la viață vise pierdute, de a medita asupra problemelor care ne înconjoară și speranța că încet, dar sigur, încă mai putem schimba lumea într-una mai bună.