Clubul era aproape plin încă de la început, cu oameni dornici de a descoperi ceva nou în materie de metal, dar și de a regăsi entuziasmul unui spectacol care să te lase cu sufletul la gură. O nouă ediție Urban Metal urma să înceapă.
Cu o precizie elvețiană, ora 21.00 i-a adus pe Abraham în fața publicului iubitor de muzică grea din București. Pentru mulți dintre cei veniți în clubul Fabrica sâmbătă seara, Abraham reprezenta un nume nou, care a reușit totuși să le stârnească destul de mult curiozitatea. Numele trupei este inspirat de personajul biblic din “Geneza” bibliei evreiești, readus la viață în secolul nostru de cei cinci elvețieni. Jumătatea de oră alături de Abraham a fost violentă, agresivă și precisă. Elvețienii par să exploateze părțile întunecate ale ființei umane, nu doar prin riff-uri îndelungate, dureroase și prin bătăi de tobe exacte și pline de furie, dar mai ales prin vocea gravă și apăsătoare a solistului, care accentuează disperarea din aer. Încercând să găsească o scăpare din această realitate, din această lume de muritori, Abraham se refugiază într-o religie a lor. Considerând că omul este prea slab pentru a face față unei puteri care este mai presus de el, apelează la o divinitate căruia solistul i se închină la sfârșit, aducând un final abraziv concertului din București.
Fabrica s-a metamorfozat pentru mai bine de jumătate de ceas într-o lume nedefinită, tulbure, ieșită din tiparele normalului. Tides from Nebula au reușit să-i transpună pe fiecare dintre cei prezenți în visele lor. O atmosferă magică, o aură care căzuse peste întreaga Fabrică, îți contura în minte doar cu ajutorul sunetului o imagine ruptă de realitatea pe care o cunoaștem. Se conturau peisaje asemănătoare aurorei boreale sau desprinse din inima munților, unde frumusețea naturii tinde să fie infinită. Bătăile sacadate ale tobelor, fragil îmbinate cu sound-urile de chitară, reușeau să te emoționeze în cel mai profund mod. Nu era nevoie de absolut niciun cuvânt, oamenii doar savurau frumusețea autentică a muzicii, uitând cum și de ce veniseră acolo.
După ce timpul fusese suspendat într-un alt univers, publicul a fost readus cu picioarele pe pământ și lăsat într-o stare trivială de așteptare. Valurile proiectate în spatele scenei aminteau tuturor că în scurt timp aveau să se scufunde împreună într-un ocean care îi va seca de tot ce cunoșteau până atunci. The Ocean, aflați pentru a doua oară în România anul acesta, i-au strâns în clubul Fabrica pe cei mai pasionați fani post-metal. Cum elvețienii (plus un german) sunt în turneu de promovare a albumului “Pelagial” - lansat în luna aprilie a acestui an - publicul a fost pregătit să se arunce alături de ei într-un abis rece și străin, atât la propriu cât și la figurat.
Scufundarea în zona pelagică a început liniștit, cu pasaje cumpătate, armonioase. Dar acesta era doar startul unei prăbușiri într-o mare de anxietate și neliniști, un drum pe care se pierde treptat orice urmă de calmitate sau logică. Conceptual, albumul face o călătorie prin zonele oceanului, plecând de la suprafață și ajungând pe fundul apelor. În paralel, acest drum reprezintă metaforic și o afundare în psihicul uman, reușind să descopere cele mai întunecate și ascunse părți ale sinelui.
Pe parcursul concertului se simte cum presiunea crește exponențial. Execuția precisă și riguroasă a fiecărei piese, cu momente în care totul stagnează și îți taie răsuflarea, urmate de izbucniri trepidante de furie, a avut ca rezultat un sentiment neputincios de sufocare. The Ocean au reușit să scoată la iveală ce e mai rău din publicul bucureștean. Trecerea de la pasajele melodioase care te introduceau într-o stare depresivă, la părțile cu adevărat agresive nu făceau altceva decât să rupă câte o parte din tine, să-ți simți sufletul călcat în picioare și să-ți urli plămânii de disperare împreună cu oamenii tulburați de pe scenă.
Un moment caracterizat de o intensitate profundă l-a reprezentat revenirea lui David (toboșarul Abraham) pe scenă, care alături de solistul Loic au dat o lecție violentă de eliberare a demonilor interiori, o răbufnire ca la carte. Apogeul a fost atins în final, prin interpretarea pieselor ce închid albumul “Heliocentric”: “The Origin of Species” și “The Origin of God”.
Violența sistematică a celor de la The Ocean a făcut Fabrica să vibreze alarmant. Sufocare, claustrofobie și neliniște - toate acestea distruse în final printr-o descătușare de orice constrângere. La sfârșit a rămas o liniște surdă și o singură întrebare: vei mai simți ceva cu adevărat, odată întors la realitate?