Tudor Gheorghe este un optimist incurabil. Deși are un simț acut pentru depistarea fățărniciei și a lipsei de substanță, nu se lasă copleșit. Consultă "pacientul", constată gravitatea și îi prescrie artă. A se consuma periodic, legată în cheia sol și formulată în versuri sau proză, barem de trei, patru ori pe an. Terapia muzicală se extinde prin tematici diferite, fiecare spectacol al lui Tudor Gheorghe venind să suplinească pentru o lipsă și să adauge conținut. "Pelerini din țara nimănui", a cărui premieră a avut loc pe 17 octombrie la Sala Palatului, a fost un concert dedicat tinerei generații, prin care "poezia pură" a lui Grigore Vieru și Mircea Micu nu a mai avut nevoie de adăugiri sau de vreo "segmentare". Mesajul a trecut "de la domnul academician la ultimul rapper, hipster".
"Mie mi-a dat Dumnezeu harul de a auzi muzica poeziei", mărturisea Tudor Gheorghe într-un interviu. Deși un har nu se poate transmite generațiilor viitoare, pasiunea poate fi dobândită odată cu nașterea iubirii pentru frumos. Pentru inițiere, Tudor Gheorghe ne arată mai întâi ce este "frumosul", încercând să ne abată de la obiceiurile nesănătoase.
"Am o rugăminte: în seara asta, când ajungeți acasa, nu mai dați drumul la televizor. O să trecem prin niște stări de o frumusețe absolut adevărată și vreau să vă păstrăm măcar 24 de ore sau 12 ore frumoși la suflet. Că destul vă măzgălesc cu toate prostiile de dimineață până seara. Deci fără coabitare, fără dialoguri între palate, fără vânzări, fără..nimic. În seara asta ascultăm doar poezie."
Tudor Gheorghe nu pozează în intelectual, doar de dragul "super esteților rafinați" de la televizor. El nu se adresează presei sau criticilor ce l-ar putea slăvi sau nu, ci oamenilor care doresc să-l asculte cu adevărat. Așa a fost construit și mesajul pentru spectacolul "Pelerini din țara nimănui", poeții Grigore Vieru și Mircea Micu fiind aleși pentru frumusețea unor versuri ce nu au fost poate îndeajuns ascultate. Ar fi putut opta pentru un Ion Barbu sau un Nichita Stănescu, variante ce i-ar fi crescut cota în ochii criticilor, făcându-i să exclame: "În sfârșit Tudor Gheorghe a atins sferele înțelegerii profunde ale poeziei". Spectacolul și-ar fi pierdut însă rostul. Nu a venit în fața publicului pentru a se făli, ci pentru a a-i ajuta pe cei din sală, cu precădere pe cei tineri, să prindă drag de poezie.
"Spectacolul se dorește a fi dedicat în primul rând acestei generații de tineri, pe care eu îi iubesc foarte tare și de care îmi este foarte milă și care trebuie sprijiniți. Și dacă nu îi sprijină nimeni, și acest lucru se dovedește că așa e, eu nu pot să nu-i ajut. Ei sunt de un infinit de ori mai informați decât noi, grație acestui internet, dar să buchie atâtea ore în geamul ăla, nemaicitind niciun pic poezie, devin seci din punct de vedere sufletesc. Ei trebuie ajutați să redescopere frumusețea poeziei."
Au răspuns chemării lui Tudor Gheorghe în "țara înaltelor metafore" peste 4200 de spectatori. Sala Palatului a fost arhiplină, așa cum se întâmplă la toate concertele acestui artist nonconformist prin gândire și prezență, dar legat totodată de tradiție și rădăcini. Bunici cu nepoți, tineri îndrăgostiți, familii cu copii, vârstnici și maturi au venit în număr mare la acest nou spectacol, unii întrebându-se între ei cum de e sala așa de plină.
"S-a umplut sala. Cum de au venit oare așa de mulți?", am auzit șoșotindu-se în spatele meu, în scaunele din față observând cum o bunică îi povestește ceva nepoatei de vreo 6 anișori, cedându-i binoclul adus special pentru concert.
Deși sintagma "Pelerini din țara nimănui" are mai multe conotații, Tudor Gheorghe și-a dorit ca în cadrul spectacolului să luăm în considerare varianta poetică. Țara nimănui este țara înaltelor metafore, a exprimărilor frumoase, din acest univers publicul fiind invitat să-și aleagă poezia preferată, pentru a o lua cu sine acasă, "în mod democratic".
Poeziile lui Grigore Vieru și Mircea Micu s-au împletit de-a lungul spectacolului fără introduceri, tocmai pentru ca versul să curgă firesc. Singurele întreruperi au fost cele ale intervențiilor artistului prin care împărtășea celor din sală câte puțin din experiența sa de viață. Cei prezenți la concert au aflat cum l-a cunoscut Tudor Gheorghe pe Mircea Micu și cum a înțeles cine era "amanta bătrână" din poezia sa, precum și de ce nu a dorit să intre niciodată în politică. Motivul nu este lipsa de interes pentru bunul mers al țării, ci refuzul categoric de a face compromisuri.
În contextul artelor au fost menționați și criticii literari, care, în opinia lui Tudor Gheorghe, sunt preponderent oameni frustrați de lipsa lor de talent. Există însă și excepții, mărturisind că l-a admirat mereu pe George Călinescu, care deși a criticat, a știut și să creeze, lăsând în urmă opere precum "Enigma Otiliei".
Tudor Gheorghe a fost acompaniat pe scenă de "niște copii frumoși", care au dat glas viorii, violoncelului, chitării și harpei, sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. Timp de aproximativ două ore publicul a avut prilejul de a medita și a absorbi versuri pe note muzicale. Chiar dacă "Ionel, Ionelule" nu a fost inclusă în setlist, așa cum și-a exprimat dorința cineva din sală, fiind dojenit imediat de Tudor Gheorghe prin replica "Ați greșit spectacolul", concertul a fost încheiat cu o piesă cerută de public.
"Cad pe ape", pe versuri de Grigore Vieru, a fost alegerea celor din sală, care nu doar că au aplaudat pe parcursul piesei, ci au și cântat, la îndemnul orchestrei și al lui Tudor Gheorghe. Timiditatea unora a fost dată la o parte prin stingerea luminilor din sală, maestrul constatând că pe întuneric, fără privirile piezișe ale celui de lângă, lumea are mai multă tragere de inimă să-și dea drumul la glas.
Început la 19:00 și un sfert, concertul s-a încheiat puțin după ora 21:00. Deși spectacolul putea fi mai lung, din dorința de a nu plictisi, Tudor Gheorghe a renunțat la câteva dintre poezii, deși "erau foarte frumoase". La aplauzele insistente ale publicului, a revenit la bis, fiind răsplătit cu buchete de flori.
Poate că unii au deschis acasă televizoarele, în ciuda îndemnului primit la concert. Vreme de două ore au luat, însă, o pauză de la "măzgălituri" și s-au apropiat de poezie.
Poze de la concertul Tudor Gheorghe - Pelerini din țara nimănui
Componența orchestrei: Monica Baran - vioara 1; Oana Ruse - vioară 2; Anca Pavel - violă; Corina Ciuplea - vlc; Bogdan Drăniceanu - bas; Dorinel Vasile - pian; Ionuț Drăniceanu - chitară; Lucian Simon - percuție; Marcela Onofrei - oboi; Mihai Pintenaru - clarinet; Loredana Aldea - soprană 1; Amalia Aldea - soprană 2; Florentina Pușcoi - alto; Miruna Vidican - harpă; Orchestrator și dirijor: Marius Hristescu.