Cea de-a noua ediției Summer Well s-a desfăşurat conform tradiției pe Domeniul Știrbey din Buftea, între 9 şi 11 august. Festivalul e total schimbat față de ce vedeam la primele ediţii, crescând în anvergură, chiar dacă nu prin numele headlinerilor.
Atmosferă & organizare
Parcă a fost ceva mai cald față de anul trecut, dar pădurea a scăzut temperatura cu câteva grade bune. Cozi decente la orice food truck sau zonă de luat băuturi, deci o bilă albă. Pe de altă parte la intrare a fost o coadă gigantică, cât vreo 5 autobuze lungime şi asta chiar şi în orele mai târzii ale evenimentului. Aş zice că a fost mai multă lume, dar mai răspândită, fiind mai uşor de traversat întreaga zonă de picnic de la Main Stage.
Ca de obicei, publicul a fost majoritar feminin și au fost foarte multe familii cu copii (intrarea minorilor sub 12 ani fiind gratuită ca în fiecare an). Am descoperit un vibe pozitiv, zen, fără participanți agresivi, nemulţumiți sau cu vreo frustrare. Brăţara luată la intrare se încărca cu credit la Top Up, iar cu ea plăteai via contactless mâncarea, băutura şi divertismentul. Nu a funcționat încărcarea online. Publicul de la Main Stage a părut mai apatic, fiind ceva mai înflăcărată prezența de la scena Red Bull. Multă lume pe telefoane, dar asta e o meteahnă a societăţii actuale.
Muzica de la Summer Well 2019
Totul a început vineri seara, cu un concert Son Lux, o trupă de post rock şi muzică experimentală, care induce o reverie psihedelică. Înainte de acest moment visător am putut asculta Orchestra Simfonică Bucureşti, pentru o mică doză de muzică clasică.
Sâmbătă distracţia a început cu Red Rum Club, o trupă din Liverpool care se declară influenţată de compozitorul Ennio Morricone. Trompetistul lor face toţi banii.
Au urmat Tender, cu o muzică prea sensibilă pentru un festival în pădure. E genul de muzică pe care te simţi sexy şi visător, muzica pe care se îmbracă fotomodelele sau o muzică de preludiu. Toată discografia sa e despre dragoste şi nu e nimic în neregulă cu asta, doar că nu prea merge la festival. Avem poze cu ei aici.
Pale Waves ne-a adus un synth pop ca de la mama lui de acasă, din Manchester, combinat cu elemente de goth pop şi dream pop. Solista mi-a amintit de un Robert Smith de la The Cure doar că în varianta feminină. Am remarcat o inocenţă şi o întunecime veselă la această trupă, care îi face pe muzicieni să merite atenţia publicului şi pe viitor. Câteva riff-uri catchy de chitară.
A urmat Jungle, care a adus un pic de soul şi funk pe scena principală de la Summer Well.
The 1975 au fost headlinerii primei seri, cu vocea foarte jucăuşă a lui Matthew Healy, care a apărut pe scenă cu o pălărie funky. A injectat din optimismul său şi publicului. The 1975 e trupa pe care îţi aminteşti de prima întâlnire şi pe care tânjeşti să o retrăieşti.
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze The 1975 la Summer Well 2019
Am auzit piese ca "Chocolate" şi "Sex" la bis, artiştii păstrând ce era mai bun pentru final. Nu puteau lipsi hiturile "Robbers" sau "Somebody Else".
La cealaltă scenă, Subcarpaţi făceau furori, cu un battle între producători de muzică/DJ, plus un moment în care au schimbat 4 genuri muzicale în 50 de secunde. Ne-au trecut prin trip-hop, apoi rock, folclor şi apoi drum 'n bass. Mircea a câştigat trofeul BEAT Makers Battle.
O surpriză a fost flow-ul micului Misha, fiul lui MC Bean. Erau sufocant de mulţi fani la scena Red Bull, poate chiar mai mulţi decât la primele formaţii de la Main Stage.
Am ascultat şi IAMDDB, o artistă de 23 de ani foarte îndrăzneaţă şi care a adus ceva vibe jamaican la Buftea. A cântat track-uri ca "More" şi "Vibe" şi a stârnit chiar un mini mosh pit pe piesa "Shade".
Punctul culminant al serii a fost la ora 23:00 la afterparty, când a făcut senzaţie trupa SPP. Cel mai inedit grup românesc văzut de mine în acţiune a ridicat temperatura la 60 de grade într-un cort alb, plin de fani care ţopăiau pe o combinaţie de techno-rave cu punk şi rock, cântat ironic şi uneori cu o pseudo manea sau baladă aruncată din senin. Se cântă despre sex cu roboţi, shaorma de la Dristor, dansuri de conga, foarte mult sex şi odată la 40 de secunde apare pe versuri numele trupei.
Basul dat extrem de tare a atras mulţi curioşi de la Main Stage, iar solistul cu costum şi ochelari cu LED-uri orbitoare era o figură ultra-carismatică (cumva grotească), de care la care nu îţi puteai lua ochii. SPP e ca un accident de maşină în desfăşurare pe care nu îl poţi opri, e teribil, dar nu îţi poţi lua ochii de la el. E genul de trupă "pe care ţi-a spus mama ta să nu o mai asculţi", cam asta e concluzia. Bonus: dansatoare cu măşti horror şi gheare de Freddy Krueger.
Ziua de duminică a început cu Zola Blood, un pop electronic care uneori mă ducea cu gândul la Moderat sau Apparat.
Black Honey a urmat pe scena principală, fiind o trupă lansată de 2-3 ani, care spune poveşti dramatice în clipuri video şi sună ca Lana del Rey dacă ar fi pusă să cânte un soundtrack de film "James Bond".
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze Black Honey la Summer Well 2019
Am ascultat şi puţin Maribou State între 2 incursiuni la burgeri şi cidru, descoperind o muzică chillout de feel good şi exagerat de multe mixaje suprapuse.
Ne-am luat apoi doza de stoner rock cu Razorlight, care aduceau şi un uşor aer de post punk în imnuri ce sunau foarte american pentru nişte băieţi englezi. Am remarcat chitara cu mult ecou şi o mulţime animată, plus un solist carismatic şi cu o voce de rock star al anilor '70.
Totul a fost încununat cu sosirea celor de la The National, definiţia creatorilor de piese pansament pentru rănile sufleteşti.
Solistul îmi amintea de personajul Bates din serialul "Californication", dar unul cu demonii rezolvaţi. Părea un scriitor în vârstă care s-a apucat de muzică. The National cântă ca pentru un soundtrack de film etern şi are un chitarist destul de capabil. Cumva nu am putut rezona cu solistul, care părea prea prins în lumea proprie şi prea puţin ancorat în cea reală. (Sper să nu se fi rănit atunci când a căzut între boxele din fața scenei, încercând să se sprijine pe un speaker mobil).
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze The National la Summer Well 2019
Trupa a fost generoasă cu setlist-ul, cu 19 piese, inclusiv "Light Years", "Day I Die", "I Need My Girl" şi "Graceless". "Day I Die" a pus atât de multă lume pe gânduri că fanii au uitat să mai fredoneze piesa. Plecai cu ceva introspecţie de la numărul veteranilor din Ohio. E ca şi cum Morrissey ar fi găsit mântuirea în DMT şi ar fi luat-o pe făgaşul completării, nu frustrării.
La Red Bull Music Stage am ascultat un Bobby Basil care era un pic prea trap şi prea prins de el însuşi să livreze un show coerent. Era plin de energie şi a transmis şi un mesaj de rezistenţă, dar prea frenetic aş spune. AJ Tracey a lăsat senzaţia unui A$AP Rocky reinventat şi a surprins cu sample-uri din opere clasice. Am auzit şi ritmuri afro pe piesa "Butterflies".
O descoperire interesantă în ultima seară a fost trupa Zimbru, care a cântat în cortul SPP şi care are poate cel mai nordic sunet din România. Aşa sintetizatoare nu a avut muzica românească niciodată, iar vocea este perfectă pentru scenele mari din afară.
Despre mâncarea și băutura de la Summer Well 2019
Dacă anul trecut mi s-a părut că am avut enorm de multe food truck-uri... acum au fost şi mai multe. Unele se dublau chiar, iar Plescaviţa spre exemplu avea 2 truck-uri aici. A venit şi Flying Pig cu pulled pork, Camionetta cu o pizza foarte bună, dar scumpă la 32 de lei pentru dimensiunea ei. Indivan a avut cel mai bun (şi picant) butter chicken mâncat de mine, iar Bubble Waffle oferea supradoză de Nutella, gofre şi banane.
S-au înmulţit deserturile funky, cu truck-uri ca Şugubăţ şi încă unul cu îngheţată artizanală al cărui nume nu îl reţin. Parcă s-a mai domolit trendul cu burgerii, participanţii la festival putând încerca Arepas Colombianas, caracatiţă pane sau pulled duck. La băuturi aveai Stella fără alcool şi am descoperi că Stella face şi un cidru foarte bun, nou pe piaţă, Cidre (dar scump la 20 de lei).
În rest, clasicele sucuri şi beri, cu accentul pe Limonada Merlin's pe care am descoperit-o acum un an şi rămâne foarte bună. Era şi ceva socată handmade, care merită menţionată.
Alte activităţi descoperite la Summer Well 2019
În 2019 au fost şi mai multe activităţi decât în anii trecuţi. Acum am avut şi o zonă specială de gaming, afiliată Bucharest Gaming Week, unde a fost adus un PC old school cu primul Counter Strike instalat. Te puteai juca FIFA 19 pe PS4, Mortal Kombat, Guitar Hero, dar şi Counter Strike cel nou cu o hartă aniversară de 20 de ani pe PC-uri puternice. Şi chiar dacă nu erai gamer, intrai în acea incintă pentru... aer condiţionat.
Tiroliana a rămas activă, am avut şi un set de tobe la câte te puteai juca la standul Beck's, dar şi ceva foarte tare la scena Red Bull.
Subcarpaţi au creat un concept numit Iarmaroc, cu cursuri de olărit, pielărie şi opincărie. Meşteri cu straie tradiţionale şi barba până la brâu îţi arătau cum făceau străbunii hainele. Era şi un stand de la Bocceluţa cu Bucate cu gemuri, zacuscă, cârnaţi şi alte preparate neaoşe. Au fost şi artefacte din cauciucuri de Dacia 1100, opinci custom şi cursuri de caval şi nai.
Tot la scena Red Bull puteai să te joci cu realitate augmentată punându-ţi măştile de la Fantome, Celulă de Criză şi alte proiecte artistice asociate Culese din Cartier.
La cortul Orange + Huawei te puteai juca cu telefoanele Huawei P30 Pro, să sari pe trambulină (doar copiii mici) sau să îţi faci poză cu nişte globuri stroboscopice hipnotizante.
Era şi o piscină acolo şi o zonă de relaxare pe bean bags, plus o zonă de tatuaje cu hena şi un PlayStation VR sau două.
Orange a oferit la Summer Well 2019 şi un ecran de 16 metri pe care vedeai concertul filmat din dronă 4K şi transmis live via 5G. Am văzut şi animatoare dansând provocator la Dunhill, dar şi o zonă interesantă Sensory Playground, în care l-am remarcat pe Smiley. Din ce am înţeles două globuri roşii de pe scenă ajutau persoanele cu probleme de auz să simtă muzica prin vibraţii.
Trebuie spus că și cei de la Subcarpaţi au adus propriul "traducător" în limbaj de semne pentru muzică, în faţa scenei.
Orange a oferit o zonă specială de cinema, cu o uriaşă Lună bună de Instagram şi proiectând filme încă în vogă ca "Venom" sau "Spider-Man: Into the Spider-Verse". Nici urmă de zbor cu balonul cu aer cald de această dată.
Ce mi-a plăcut:
- organizare mult mai bună decât anul trecut
- autobuze STB din belşug
- fără cozi la mâncare, băutura, top up
- multe activităţi extra
- Subcarpati şi SPP au făcut show
- sonorizare bună
- facilităţi pentru cei cu probleme de auz
- public variat
- artiştii au sosit la timp
- prioritate pentru intrarea părinţilor cu copii
- au iluminat zona de trecere spre scena Red Bull faţă de 2018
Ce nu mi-a plăcut:
- coadă mare la intrare
- line-up în scădere de câţiva ani
- Bobby Basil
- bucăţile de cauciuc au fost puse haotic peste iarbă şi noroi, creând denivelări prea mari în unele locuri
- cozile formate la traversarea podului
- preţuri exagerate la unele food trucks
- temperatura extrem de mare la cortul de afterparty
- semnal slab la Vodafone
- aglomeraţie prea mare la Subcarpaţi