Deschidere şi organizare: ploaie
Pe la prânz am ajuns la Rockstadt Extreme Fest 2023 pentru a îmi ridica brăţara şi am fost primit de o ploaie de vară clasică, care s-a lăsat cu un Râşnov parţial inundat. A fost prima şi singura ploaie de la festival, care a speriat ceva lume, dar apoi s-a lăsat cu vreme de vară.
Organizarea a fost OK, nu au fost cozi prea mari nici la top up-ul cardului de plată, nici la băuturi. Ce am remarcat e că în seara de sâmbătă s-a epuizat rapid băutura şi nu mai găseai nicăieri rom, gin, vodka pe la ora 00:00. Mi-a plăcut ideea de rockoteca după show-uri şi mi-a plăcut că a fost şi suficient merch pentru toţi fanii trupelor, chiar dacă nu în toate mărimile de haine dorite.
Preţuri surprinzător de bune, inclusiv la mâncare şi mâncare surprinzător de bună, în afară de shaorma. Bine, nici pastele la 38 lei nu erau o realizare culinară, dar pizza la 12 lei şi bulzul şi cartofii cu parmezan erau OK la preţurile plătite. Că antren aveam un Guitar Hero într-un colţ sau puteai vizita Rasnovul cu peştera să, cetatea, parcul cu dinozauri sau traseele din zonă.
Transportul a fost pe bază de 130 şi 140 luate din Braşov şi o linie de noapte, cu acelaşi 130 care venea la 00:25, 01:25, 02:25 şi 03:25. Nu am remarcat să fi rămas cineva pe afară. Era şi un autobuz special, dar nu l-am văzut. Toaletele au fost OK, poate cu puţin cam dese cozi. Din ce am înţeles de la festivalieri camping-ul e mult mai curat şi aerisit acum.
The Ocean:
Pe Loic ai şi lui îi ştiu din Quantic, septembrie 2023. Nu aveam nicio aşteptare de la trupa The Ocean pe atunci, am fost de curiozitate la concert. Am descoperit cel mai cu zvâc solist văzut în ultima vreme, care venea după o fractură de picioare prin nebunia lui de a merge pe public că Iisus pe apă. A făcut-o şi aici, a cântat pe public, ridicat de braţe vânjoase, cu un growl impresionant. A comunicat mult cu publicul, ne-a oferit doze de progresiv, metalcore, sludge metal şi poate cea mai nervoasă voce din zona de alternativ de la Rockstadt. Fascinaţia pentru etapele de evoluţie ale Terrei, pentru geologie s-a manifestat în albume ca "Precambrian", "Phanerozoic I" şi "II" şi s-a ajuns chiar la fosile denumite după trupă. Există şi albume că "Heliocentric" şi "Anthropocentric", cu teme filosofice, legate de creştinătate.
While She Sleeps:
While She Sleeps a fost trupa pe care am aşteptat poate cel mai mult să o văd în prima seară. Îi folosesc piese că "Antisocial" sau "Our Legacy" pentru jogging şi sunt foarte bune pentru a îţi da energie. Muzicienii din Sheffield ne-au oferit un metalcore puternic, dar au ştiut să fie şi sensibili pe "Four Walls". Vocea aspră a solistului a răzbătut binişor prin boxele festivalului, mai bine decât mă aşteptam. Backing vocals puţin mai slab. S-a lăsat şi cu mosh pit, solo-uri foarte "crisp" de chitară şi câteva piese precum "You Are All You Need" care sună a imn de stadion.
Heilung:
Heilung e un nume asociat de multă lume cu jocul video "Senua: Hellblade II". A fost prima dată când o afecţiune psihică primea atâta atenţie într-un joc şi sunetul ajuta mult în a înţelege personajul. Heilung a adus la Rockstadt mai mult teatru păgân decât muzica. Incantaţii, măşti cu coarne de cerb, cercuri de oameni în tăcere, dansuri frenetice în sânii goi sub luna plină. Nu sunt doar ritualuri nordice, ci germanice, pentru că totul s-a încheiat cu "Danke Schoen". Avem şi guturale că la The Hu, dar pe altă filieră. Folk experimental e ce am auzit aici, dar nu îţi puteai lua ochii de pe scenă, iar Maria Franz şi-a asumat rolul de şaman aici şi ne-a ghidat printr-o poveste păgână. Nu au lipsit elementele ce amintesc de alde Wardruna, colegi cu Heilung în coloană sonoră "Vikings".
Dropkick Murphys:
Muzica de pahar bostoniana s-a lăsat cu mult confetti şi un vibe de galerie, nu de altă dar s-au aprins şi torţe când au intrat în scena băieţii din Massachusetts. S-au auzit "Rose Tattoo", "I'm Shipping Up to Boston" şi "The Boys Are Back". Totul a avut un aer de petrecere a burlacilor pentru burlaci de 40+ ani care au ca hobby principal snooker şi supt burtă în cămăşi negre. Entuziasmul era acolo, sonorizarea a fost bună, publicul s-a aliniat la atmosfera de party dar.... parcă le-a cam trecut vremea celor care se autodefinesc ca "punk celtic". Mărturisesc şi că live sună mai punk decât mi-i imaginam. Şi mă mir că e doar prima oară când vine Dropkick Murphys la noi, la cât s-a difuzat "I'm Shipping to Boston" în România acum 10-15 ani.
Soulfly:
Poate cea mai mare dezamăgire de la Rockstadt a fost Soulfly. În primul rând nu îl pui pe Max Cavalera într-un cort şi clar nu la ora 1:35. Apoi sonorizarea a fost slabă, mai slabă decât la trupele black care au venit în cort în serile de după. Totul se auzea pe canalul stânga, vocea deloc, chiar era acoperită de bas. Am şi un uşor dubiu dacă Max mai poate susţine un concert ca pe vremuri. Era un pic mai tonic în 2018 la Arenele Romane şi ultimele sale albume au fost excelente, cu oricare dintre formaţiile multiple în activează, de la Cavalera Conspiracy la Killer be Killed.
Au început cu "Back to the Primitive", ne-au zdrobit cu "Prophecy" şi ne-au oferit şi "Bleed", fără Fred Durst, din fericire.
Galerie foto Ziua 1 la Rockstadt Extreme Fest 2023:
burst
