Dacă e iulie, e Rock the City și dacă e Rock the Ciy, e clar nebunie și rockăreală. Toate merg mână-n mână și bine fac de câțiva ani încoace de când se desfășoară acest mini-maraton de muzică rock. Timp de două zile, zona Romexpo devine debarcaderul rockerilor adevărați. Afișul ediției 2013 a fost atrăgător pentru mulți, majoritatea cumpărătorilor de bilete reacționând la anunțul headlinerului de duminică - Rammstein - vezi poze. Publicul a fost împărțit așadar în două categorii: cei care și-au cumpărat bilet doar să-i vadă/revadă pe binecunoscuții pirotehniști nemți, restul line-up-ului lăsându-i reci, și partea mult mai restrânsă, care a gustat stilul mai agresiv Enslaved. Așa se justifică și numărul relativ mic de spectatori din prima zi - în jur de 6000 de oameni. Interesul scăzut pentru trupele de sâmbătă și mitingul aviatic din Băneasa au ținut departe de Romexpo aproape două treimi din plătitorii de abonamente. Duminică însă, la Romexpo sunt așteptați peste 20000 de spectatori.
Sâmbătă unii veniseră cu gândul că “poate agață vreo rockeriță rătăcită”, pentru că trupele Boon sau Heaven Shall Burn nu le “trimiteau niciun mesaj” pe care să-l înțeleagă. În schimb, alții bătuseră kilometri doar să-i asculte pe nordicii de la Enslaved. De exemplu, am întâlnit doi francezi aflați în România de vreo șapte zile, care nu rataseră nici concertul Iron Maiden iar acum erau încântați că pot să asiste și la acest festival. Ei își planificau toate concediile în funcție de concertele pe care voiau să le vadă oriunde în lume. Dacă Rammstein ne-ar fi omis din turul lor, francezii ar fi tras o fugă la vecinii bulgari să-i vada pe nemți.
Urmărește galeria foto Goodbye to Gravity
Încălzirea în prima zi de concerte s-a făcut destul de greu. La ora 17 când au urcat pe scenă cei de la Goodbye to Gravity, spectatorii încă nu se dezmeticeau bine că se aflau la un concert rock. Poate că nu vizitaseră încă standurile cu bere și nu aveau impulsul necesar. Pentru unii, cei de pe scenă puteau fi ascultați în surdină. Zona celor cu bilete normale era mult prea departe de manifestare, sunetul prea domol să pornească trăiri specifice genului. În schimb, cei din fața scenei - în jur de 1000 de oameni - au constituit nucleul ce a pus în mișcare festivalul. Goodbye to Gravity se bucură de o susținere apreciabilă în rândul ascultătorilor de metal, iar activitatea lor concertistică e de invidiat (B'Estfest 2013, Peninsula 2013).
Trupa BOON a urmat după Goodbye to Gravity, austriecii antrenând mai departe zona Gold-Silver cu o combinație de metal și hardrock punk. BOON a cântat și în 2011, atunci când Rock The City s-a desfășurat în Piața Constituției.
Mulți și-au întrerupt somnul de frumusețe, venind să-i urmărească pe cei din Rezident EX și să-l revadă pe Kempes, care în ciuda pauzei îndelungate pe care a făcut-o în muzică, nu și-a pierdut șarmul și timbrul vocii. Piesele “Închis, caz de boală”, “Camera viselor”, “Pompierul atomic” “Brigadierii” sau “Catedrala sufletului” au fost câteva dintre cele pe care compozitorul Tavi Iepan (chitară) le-au pus în setlistul de la Rock the City. Iepan și Kempes au fost însoțiți de Christian Podratzky (bas) și neamțul Matthias Lange (chitară). Adi Popescu și bateristul Florin Cvasa au lipsit, bateria fiind bătută de altcineva.
Pe Kempes fanii nu l-au uitat nici după zece ani, iar dorința revederii a crescut de la lansarea albumului pe 1 mai în True Club. Ovidiu Ioncu declarase într-un interviu, cu ceva timp în urmă, că “un artist nu poate exista dacă nu are un public al său”, iar în cazul său, acest lucru a fost dovedit și va continua atâta timp cât el va arde pe scenă și va transmite emoție.
Urmărește galeria foto REZIDENT EX
Urmărind concertele susținute până acum de cei de la Rezident EX, vedem un Matthias Lange ce se remarcă tot mai mult, care încearcă să dezmorțească spiritele. Nu se sfiește să spună cuvinte în limba română și invită publicul să fie vesel când “brigadierii trec fluierând”. A făcut-o cu brio și în prima seară de Rock the City. Chiar dacă un festival nu permite aceeași desfășurare a trupei ca într-un concert dedicat, Rezident Ex a oferit o mostră condensată de emoție și trăire rock.
Norvegienii de la Enslaved au fost gustati doar de cei care într-adevăr mănâncă rock pe pâine. Cred că în viața unui rocker vine la un moment dat și etapa Enslaved, așa că am văzut mulți tineri care chiar cunoșteau versurile "Roots of the mountain" sau "I close my eyes/As Fire Swept Clean the Earth/Nothing left to strangle/As the cords were torn from our hearts" (în condițiile în care unii spectatori nici măcar nu-și dădeau seama dacă piesele Enslaved au versuri). Cu o vechime în câmpul muzicii, trupa Enslaved și-a strâns un public al ei în România. Este interesant faptul că acest public se schimbă mereu, tinerii regăsindu-se în metalul nordic care aseară a alungat și norii de ploaie care amenințau să ude tot. Aflați pentru prima oară în România, nordicii au spus că ar putea să cânte și patru ore, pentru că publicul i-a făcut să se simtă super, ca la un adevărat rock festival.
Urmărește galeria foto Enslaved
Spectacolul lor a fost întregit și de câteva avioane care tăiau cerul la Bucharest International Air Show & General Aviation Exhibition – BIAS 2013 și care păreau că se joacă de-a v-ați ascunselea cu clădirea Casei Presei. Prima seară a festivalului s-a încheiat cu recitalul nemților de la Heaven Shall Burn. Trupa de heavy metal a concertat prima dată în România la ediția precedentă Rock The City. Între timp, băieții au lansat albumul de studio "Veto", ieșit pe piață în aprilie 2013. Fanii și-au reamintit rapid dinamica moshpiturilor din 2012, însă energia se risipea până în zona categoriei de bilete normale, mult prea distanțată de scenă.
Urmărește galeria foto Heaven Shall Burn
Prima zi de Rock The City 2013 poate fi considerată o încălzire pentru Rammstein. Chiar dacă a fost restrâns la 2 zile, festivalul de rock de la Romexpo a debutat mult mai bine comparativ cu ediția anterioară. De data asta, zona de concert a fost mutată în locul desfășurării lui OST Fest 2012. Față de OST însă, Rock the City 2013 a reușit cu un line-up semnificativ mai mic și mai neatrăgător să vândă mult mai bine. Cu toții știm că show-ul nemților de la Rammstein a constituit motorul vânzărilor de abonamente. În privința organizării, lucrurile au mers bine. Zonele gold și silver au fost cumulate într-una mai mare, spre avantajul celor cu bilete intermediare. A fost un plus pentru trăirea spectacolului, însă situația nu se va repeta duminică. Din păcate, plătitorii de abonamente normale au fost plasați mult prea departe de scenă, fără a beneficia de o instalație care să extindă sunetul dincolo de gardul despărțitor. Lucrurile ar putea fi îmbunătățite la concertul Rammstein. Numărul de spectatori nu a pus probleme în zona de servire a băuturilor. Costul jetonului a fost 7 lei, iar pe lângă berea Ursus (dozator sau doză) au exista și băuturi răcoritoare.