Trebuie să recunosc că nu sunt rânduri uşor de scris. Aşteptarea personală de mai bine de 14 ani mi-a fost răsplătită pe deplin. Greu poți descrie în cuvinte, trebuie să fii acolo, să îl simţi pe Robbie, să îi iei pulsul şi să vibrezi în acelaşi timp, lucru imposibil dacă îl vezi doar pe un ecran, de orice tip ar fi. Înainte însă de a trece în această gamă a sentimentelor profunde, trebuie vorbit despre ce s-a întâmplat înainte de ora 21.00.
Este trist că se va povesti mult despre organizare, lucru absolut firesc, şi mai ales, că oamenii vor ţine minte problemele care au umbrit acest moment unic. Am ajuns devreme în Piaţa Constituţiei, însă nu a fost de ajuns, pentru că accesul s-a făcut cu o jumătate de oră mai târziu faţă de oră îndelung anunţată.
Problema majoră pe care o puteai sesiza din primele momente era faptul că oamenii şi voluntarii nu erau prea bine informaţi. Astfel că după altă jumătate de oră am reuşit să cumpăr un pahar de apă (caldă) şi mi-am dat seama în scurt timp că un al doilea ar fi mult prea complicat de obținut dacă voiam să îmi păstrez locul. Aşa că am renunţat, dar recunosc că m-am hidratat foarte bine înainte de a merge acolo, altfel cred că ar fi fost mult mai complicat. Un plus pe care vreau să îl semnalez aici este acela că am avut norocul să avem aproape un angajat al serviciului de securitate care a dat câtorva din porţia sa de apă şi astfel, am reuşit să rezistăm ceva mai bine. Ştiu însă de cozile imense şi cred că a fost o problemă de calcul până la urmă dacă nu poţi asigura ca organizator tuturor celor prezenţi accesul la un element atât de necesar, mai ales într-o zi caniculară. Au fost spectatori care au avut nevoie de asistență medicală.
În aceeași notă mai puțin luminoasă, amintim momentul Deliei, dincolo de relevanța alegerii sale ca opening act. A deranjat vizual şi auditiv extrem de multă lume, care avea alte așteptări de la acest eveniment. În piață era o treime din audiența înregistrată la Robbie. Delia a inclus o parte din hiturile sale, dar într-o abordare diferită, şi cu părere de rău o spun, au sunat mai rău decât variantele de studio. Din păcate, după primele 10 minute, problemele tehnice au surprins-o astfel că totul s-a întrerupt și s-au auzit huiduieli.
RECOMANDARE: Vezi poze de la concertul Deliei
A revenit cu "Cine iubeşte şi lasă", o alegere extrem de bizară, care preceda "Da mamă", care a reuşit să anime fanii din primele rânduri. Delia a fost însoțită și de Carla's Dreams. În rest, mult prea multe culori, dubstep, ritmuri de manele, voce mult prea acută şi răguşită, aceeaşi piesă N&D inclusă cu puţin distors rock la final şi cam atât.
Autoarea hitului ”Da, mamă” a fost pusă în situația de a le demonstra celor care nu o apreciază în mod deosebit că poate se înșeală și că ea are capacitatea de a susține un show energic și captivant pe orice scenă, oricât ar fi de mare. Această demonstrație nu a avut loc. Au fost porțiuni de piese la care să ciulești urechile, însă per total showul ei a fost un amalgam neînțeles de elemente. Vocea Deliei, foarte bună de altfel, nu a strălucit decât pe anumite porțiuni. (nota Raluca Tănasă)
Lemar, englezul cu două premii Brit la activ, a fost însă o surpriză nesperată pentru noi toţi. Cu încă şase membri pe scenă, soundul cu care acesta ne-a bucurat a fost unul bine punctat ritmic în nuanţe de funk, soul, R&B, iar comunicarea cu publicul a fost la cote înalte.
RECOMANDARE: Vezi poze de la concertul lui Lemar
Pe lângă piesele sale din care amintim "50/50", "Dance(With U)", "If there's any justice in the world", "It's Not That Easy" au existat câteva cover-uri de onoare la "Sex On Fire"," Happy", "The Letter" (numele celui de-al şaselea album de studio). Vizibil emoţional, artistul a plecat la final cu steagul României, în uralele celor prezenţi.
Momentul Zero a început odată cu celebra temă "O Fortuna" din "Carmina Burana" compusă de Carl Orff, atunci când instrumentiştii şi cele trei soliste de backing-vocals şi-au ocupat locurile. A apărut şi parcă respiraţia colectivă s-a tăiat. Era acolo, în sfârşit. Nimic nu mai conta, pentru că privirile noastre îl studiau cu un zâmbet plin de subînţeles.
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze de la concertul lui Robbie Williams
Prima piesă a venit în forță și a avut impactul dorit. "Permiteţi-mi să mă prezint: numele meu e Robbie fucking Williams, aceasta este trupa mea şi, pentru următoarele două ore, ne vom distra împreună", a început Robbie interacțiunea cu publicul, pentru ca două ore mai târziu să realizeze: "Sunt destul de cunoscut în Marea Britanie, dar aici... La naiba, este incredibil. Îmi pare rău ce e prima oară când vin aici. Nu ştiam că aţi auzit de mine“.
Se vedea emoţia netrucată din privirea sa, şi-a făcut semnul crucii şi a amintit apoi în linii mari povestea despărţirii de Take That, repetatele internări la dezintoxicare şi clipa când "Angels" l-a adus pe culmile succesului. A reluat seria hiturilor alegând una din piesele cele mai iubite aflate pe "Escapology", "Come Undone". Momentul a fost cu mult mai special când artistul a cântat la final strofa şi refrenul de la clasica deja "I Still Haven't Found What I'm Looking For", U2. Am ajuns pe "The Road To Mandalay", maniera aleasă cu pian şi chitară rece fiind una care a stârnit publicul să aplaude în momentele de refren şi să cânte la unison.
Nu putea lipsi un moment swing, Mr. Entertainer iubind acest gen şi având albume care conţin piese revitalizate. Aşa a fost aseară la senzuala "Minnie The Moucher", atunci când RW şi-a pus o pereche de mănuşi albe şi flancat de cei trei suflători de excepţie a conturat din nou valuri de entuziasm.
Alături de câţiva componenţi din trupă a interpretat prima piesă pe care a învăţat-o când era copil, "Swing Supreme", iar maniera a capella m-a captivat pe deplin, păşind parcă în lumea aceea feerică, de basm.
Un poster cu rugămintea de a reveni în România alături de colegii săi din Take That l-au făcut să ne reamintească refrenul "Back To Good", încântat apoi că publicul cunoaştea chiar şi această piesă veche de 20 de ani. Pentru a ne face şi mai emoţionaţi, Robbie şi-a invitat tatăl pe scenă, iar mesajul din "Better Man" cred că nu a sunat niciodată mai bine. A fost un moment pe care l-am simţit intim, în ciuda celor peste 60.000 de oameni, finalul fiind o lungă îmbrăţisare urmată de sincerul: "Te iubesc, tăticule!".
"Supreme", o altă melodie frumoasă s-a consumat repede pentru a face loc unui melanj rock pur, RW ţinând piept celor două partituri în mod ireproşabil. Piesa "No Regrets" l-a învăluit în jocurile de lumini verzi şi am simţit aceea patimă a sa la finalul piesei, când nu ai cum să nu simţi ca parte din fiinţa ta acel mesaj atât de puternic .
A schimbat repede registrul, alegând o fată din public pentru "Candy", pentru ca imediat după să cânte ceea ce ştia cu siguranţă toată Piaţa Constituţiei. Ecranele variatelor telefoane s-au aprins la "Feel" şi valuri de lumină verde pulsau în ritm electronic, partea de chitară şi armoniile desăvârşite de Gary Nuttall, unul dintre cei mai îndelungaţi colaboratori ai starului care îi stă aproape din 1997, depăşind aşteptările legate de o creaţie perfectă.
Dacă vă întrebaţi de ce sună atât de bine RW & Co. cred că este o vorba de o naturaleţe nativă şi una studiată. Nu veţi vedea niciodată un asemenea artist alături de profesioniştii de lângă el, arătându-se obosit în faţa voastră, alegând să tragă de timp, să schimbe N ţinute, pentru că în firea sa sunt alte coordonate care îl desăvârşesc.
După un alt imn de la finalul anilor 90 mixat cu un intro de la Lorde, "Royals", şi câteva versuri şi linii de la Jay Z, "99 Problems", ne-am delectat cu deliciul "Kids". Este ceva savuros cu piesa aceasta care musteşte în erotism şi urme de candoare, iar domnişoarele din backing-vocals au filtrat asumat cu Robbie, cântatul pe voci alături de el reuşind să nu ne facă să ne dezlipim sufletele de la ce se desfăşura în faţa noastră. Nu ştiu cum au fost cei din alte sectoare, însă oamenii din jurul meu au fost absorbiţi total în acele ore de magia care se prezenta firesc.
Momentul de bis a venit rapid cu o capodoperă, "Bohemian Rhapsody". Păstrând vocile şi momentele esenţiale din clip, Robbie a interpretat partitura lui Freddie Mercury fantastic. Cred că a fost unul din momente epice ale serii, când orice cuvânt ar păli. Trebuia să simţi acei fiori care te înconjurau şi să îţi ridici apoi privirea la cer.
A schimbat puţin tema la momentul de cover a capella "Freedom", piesa cu care de fapt şi-a început cariera solo, amintind de ziua de naştere a lui George Michael, unul dintre bunii săi prieteni şi astfel am cântat cu toţii "Happy Birthday".
După romantismul intepretat acustic din "She's The One", "Angels", o piesă care aminteşte de sufletele celor care părăsesc dimensiunea aceasta fizică, a devenit instant un alt moment de intensitate pură. Pe ecranul din spatele său erau proiectate imaginile unor lumânări şi într-adevăr totul a semănat cu o rugăciune colectivă, când Robbie, aşezat în genunchi, ne-a amintit din nou să privim spre înalturi.
În aplauzele unei mulţimi trecute deja prin toate stările, a ales să cânte singur pe scenă ultima piesă, "My Way" de la Frank Sinatra. Dedicaţia sa a mers spre tatăl soţiei sale Ayda, cel care a plecat din lumea aceasta anul trecut şi iubea partitura. Personal, am resimţit mai puternic această alegere şi deşi cântasem aproape neîncetat, la aceasta piesă nu am mai reuşit.
"Mulţumesc, România, ai fost atât de uimitoare. Sincer, nu ştiam că sunt aşa de cunoscut, aşa că atunci când am intrat pe scenă am fost foarte speriat. Nu ştiam că a sosit aici atât de multă lume pentru mine. Sper că v-aţi simţit bine şi că m-am ridicat la nivelul aşteptărilor", a punctat RW, înainte de a lua steagul pe umerii săi.
A plecat discret, după ce făcuse o poză de grup înainte cu trupa sa şi ne-a lăsat într-o stare de adrenalină şi fericire greu de povestit. Da, a fost o organizare cu puncte slabe, însă cel puţin pentru o mare masă de oameni asta nu a contat, nu era relevant pentru structura lor sufletească. Era în faţa lor omul pe care îl aşteptau poate din copilărie şi astfel au reușit să treacă peste orice neajuns sau barieră fizică, iar clipele au zburat mult prea repede. Poate este necesar să zâmbim şi să iertam mai mult, dar cu adevărat şi să nu uităm lecţia schimbării pe care şi Robbie o cunoaşte prea bine. Robbie Williams, come back soon!
Setlist concert Robbie Williams, Piața Constituției, 17 iulie 2015
- Temă O Fortuna
- Let Me Entertain You
- Rock DJ
- Monsoon
- Come Undone ("I Still Haven't Found What I'm Looking For" la final)
- The Road to Mandalay
- Minnie the Moocher
- Swing Supreme (a capella)
- Better Man (alături de tatăl Pete Conway)
- Supreme
- We Will Rock You / I Love Rock 'n' Roll
- No Regrets
- Candy
- Feel
- Millennium (plus intro "Royals" şi "99 Problems" la final)
- Kids ( intro "Whole Lotta Love")
- Encore:
- Bohemian Rhapsody
- Freedom 90 / Happy Birthday (dedicaţie George Michael)
- She's the One
- Angels
- My Way