Am revenit în True Club pentru un concert Rezident Ex, în locul primelor repetiții ale băieților dinaintea concertului de anul trecut de la Arenele Romane, repetiții filmate atunci cu prilejul unui interviu InfoMusic. De atunci, timpul a zburat, concretizând așteptarea într-un prim disc Alpha, cu digipack, pe care îl rulez de câteva săptămâni prin traficul capitalei.
Pe 1 mai 2013, trupa formată din Ovidiu Ioncu Kempes, Tavi Iepan, Christian Podratzky, Adi Popescu, Florin Cvasa și neamțul Matthias Lange a lansat cu cântec (la propriu) primul material de la formare. Incorect să-i spui debut, mai degrabă o repornire a trebii de la un delta T pierdut în timp și spațiu. Reveniți la dragostea mistuitoare pentru muzică și fani, cei șase rezidenți au urcat pe scenă într-un prim turneu de promovare de disc, așa cum se practică în industrie. Specificul trupei nu le prea permite astfel de experiențe rock'n'roll, având în vedere că majoritatea membrilor sunt prinși în mersul vieților, cu cariere și familii.
Cu nostalgia afectată de fumul de țigară și proasta ventilație din club, eram pe poziție. Piesele lui Tavi Iepan au o încărcătură memorabilă - cu mesaje și ritmuri de trăit, vocea lui Kempes te pătrunde pe șira spinării, întregul aluat sonor te prinde într-o plăcută manifestare de grup. Christian Podratzky a fost excelent la bas, ieșind în prim plan când a cântat cu arcușul. Neamțul Lange are școala scenei și poate acoperi orice dificultate tehnică, cum a fost în cazul chitarei acustice. El prinde ușor în joc publicul și știe să speculeze refrenul Brigadierilor, adăugând o interactivitate de star show-ului Rezident Ex.
Tavi Iepan este un romantic. Privindu-l, simt că trăiește pentru/prin fani. Nu e vorba că piesele sunt ale lui, chitaristul și compozitorul plecat din Timișoara pare că se încarcă efectiv cu energie din public. Mă bucur că cele 8 piese din perioada Cargo au fost reunite pe un disc precum Alpha. Acesta va rămâne moștenirea lui Tavi Iepan, indiferent cum va evolua povestea Rezident Ex. Cum spunea și el, pe 1 mai a fost "un party în familie".
Florin Cvasa a bătut tobele din spate. Excelentă energie. De puține ori a fost descoperit vederii spectatorilor, dar spiritul său plin de umor s-a simțit mereu, prin ritmul aplicat aplauzelor și scandărilor.
Kempes are aerul unui copil aflat în centrul lumii sale - scena. Absența l-a făcut să joace tot mai tare, cu și mai multă poftă. Vocea sa este excelentă, uimitoare pentru statura și aerul lui obișnuit. Publicul îl iubește, îi iubește joaca. Nu e nimic rău în a se scanda "Kempes! Kempes! Kempes!", s-a strigat și "Rezident! Rezident!". Oamenii interacționează cu trupa mai întâi prin solist, e normal. Dar toată lumea care-i ascultă de mai multe ori, le cunoaște tuturor calitățile.
Concertul Rezident Ex nu mi-a fost de ajuns. Aș repeta experiența și peste o lună, dar într-un spațiu mai mare, poate la Silver Church, poate într-un festival. Știu că așa gândesc mulți din cei peste 300 de spectatori veniți pe 1 mai în sufragerie. Dar dincolo de sufrageria True (perfectă pentru o seară aerisită cu cover-uri), mai sunt mulți alți fani care îi așteaptă într-un spațiu rock, metal rock.
Setlist Rezident Ex - True Club, 1 Mai 2013
- Iarna
- Fotografia
- Catedrala sufletului
- Catedrala viselor
- Buletin de știri
- Oglinda
- Povestiri din gară
- Închis, caz de boală
- Brigadierii
- Roy Black Sabbath
- Pompierul atomic
- Soldatul căzut