Ice Nine Kills
Din păcate am ajuns direct la Ice Nine Kills, nu am prins celelalte două trupe din deschidere, din motiv de 4th of July, Ziua Independenței SUA la Hard Rock Cafe. Comenzi care vin greu, taur mecanic, prea tentant. Aud că au cântat excelent Oceans on Orion și Black Sonic Pearls. Ice Nine Kills îi știam dintr-un singur motiv: au creat coverul meu preferat din luuuunga serie "Pop Goes Punk" și mă refer la "Animals" de la Maroon 5. Versiunea lor e pur și simplu bestială și o folosesc des când fac sport, pentru extra motivație.
Ice Nine Kills în deschiderea concertului Five Finger Death Punch pe 4 iulie 2024 │ FOTO: Ciprian Vladut / InfoMusic.ro
Eram totuși cumva sigur că nu o vom auzi live, din motive de... remunerare pentru Maroon 5 aș zice. Grupul a fost fondat în Boston prin 2002, de către prietenii de liceu Spencer Charnas și Jeremy Schwartz, dar doar Charnas a mai rămas din lineup-ul original. Grupul metalcore a venit cu butaforie din plin la București, de la creatura în stil Scream cu cuțitul din mână și ochii aprinși, la drujbiști în stilul anime-ului Chainsaw Man, cuțite false, membre tăiate, înjunghieri și tot soiul de tributuri pentru filme horror.
Nu am avea niciodată așa ceva pe scenă dacă nu inventa Alice Cooper horror rock-ul acum niște decenii. Cert e că scena era plină de personaje și aveai ce privi, uneori chiar distrăgându-te de la muzică. Am auzit hituri ca "SAVAGES", dar și piese cu umor "tongue in cheek" ca "Wurst Vacation", cu butaforia cu cârnați la pachet.
Ice Nine Kills în deschiderea concertului Five Finger Death Punch pe 4 iulie 2024 │ FOTO: Ciprian Vladut / InfoMusic.ro
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze cu Ice Nine Kills
"IT Is the End" l-a inclus și pe Georgie, baloanele roșii și clovnul din "IT", am avut toată sceneta. Băieții au livrat în aceeași notă cu alte două trupe pe care le ascult des, I See Stars și Attila, doar că aceia sunt mai agresivi, iar aici metalcore-ul pare mai degrabă un soi de Panic! at the Disco agresiv și cu growl, fiind înțesat de teatralitate, dramă și o latură emo mai bine explorată.
Bonus: s-au auzit și "Hip to Be Scared", "Meat & Greet" și "The American Nightmare", cântate cu mască pe față, tricou mânjit de sânge, tot tacâmul.
Five Finger Death Punch
Headlinerul a sosit la puțin peste ora 9 seara, fix pentru a prinde apusul, lucru constatat și de solistul Ivan Moody, care aparent e mare fan al apusurilor. În ciuda look-ului dur, până la final de concert avea să ne demonstreze că e un mare sweetheart și o bomboană de om. Fondat în 2005 în Nevada, acest grup de heavy metal are un sound extrem de catchy și a devenit celebru prin piesele sale cu teme sociale, despre lupte personale, dar și despre rezistența spiritului uman. Nu s-au ferit să cânte despre adicție, război, manipularea maselor.
Concert Five Finger Death Punch la Romexpo pe 4 iulie 2024 │ FOTO: Ciprian Vladut / InfoMusic.ro
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze cu Five Finger Death Punch
La noi show-ul a început cu "Welcome to the Circus" și mi-a luat ceva până m-am obișnuit cu vocea lui Ivan Moody. În cele mai bune momente semăna cu a lui Rob Zombie, în cele mai rele... nu prea se auzea. Deseori instrumentalul acoperea vocea, dar până spre mijlocul concertului s-au reglat lucrurile. Când m-a întrebat cineva cum a fost la concert am spus ceva de genul "Moody e așa inimos și implicat că îl poți ierta că nu e vreun tenor".
Putem să ne dăm seama cu toții că aspiră la un hibrid între Corey Taylor și David Draiman prin modul în care își livrează vocea. Pe măsură ce a evoluat setlist-ul de 14 piese a devenit tot mai bună vocea, asta e sigur. Am auzit și "Sham Pain", piesă de petrecere dacă vreți, o abordare simplistă a vieții, dar și cu ironie mușcătoare la pachet.
Pentru această melodie, Zoltan Bathory, Ivan Moody și co au chemat pe scenă o mamă cu cei doi copii ai săi, pentru a vedea cum arată un concert de pe scenă. Le-au oferit apă, au stat de vorbă cu ei și ne-au reamintit că dacă iese pogo, să îi lăsăm deoparte pe cei mici și să îi protejăm, altfel avem de-a face cu Moody.
Concert Five Finger Death Punch la Romexpo pe 4 iulie 2024 │ FOTO: Ciprian Vladut / InfoMusic.ro
Poate momentul concertului pentru mine a fost excelentul cover după "House of the Rising Sun", care a primit un suflu nou și a fost foarte apreciat de public. Solo-uri de senzație și o voce înălțătoare a lui Moody. Aș îndrăzni să îl echivalez cu "Sound of Silence" de la Disturbed, dacă e să îi caut "ancora" în discografia formației.
Dar nu mă pot dezbăra de senzația că ascult un pirat de navă de cursă lungă, asta regăsesc în vocea lui Ivan. Un om încercat de multe, care a văzut multe, o voce trecută prin viață.
Ne-am întors și la început de ani 2000, cu un sound mai dur, brutal și pur, prin "Salvation" de pe primul album al FFDP. Îmbinarea dintre bas și chitară a fost delicioasă, iar vocea tocată mărunt de Moody a intrat la fix pentru niște moshpit light.
"Wrong Side of Heaven" ne-a readus cu picioarele pe pământ și publicul a cântat fantastic versurile "Arms wide open/I stand alone/ I'm no hero/ And I'm not made of stone". Am văzut țopăind de bucurie bărbați în toată firea, am văzut copii care știau versurile și jandarmi care jubilau în vreme ce filmau piesa. Iarăși o melodie cu încărcătură socială și cu videoclip despre soldați și lupta lor din Orient.
Setlist-ul Five Finger Death Punch s-a încheiat cu "IOU", "Under and Over It" și "The Bleeding", cu ACEL final pe care îl apreciem cu toții și care sună a seri de MTV privit târziu la început de ani 2000. MTV Rock s-a dus, sound-ul a rămas.
Concert Five Finger Death Punch la Romexpo pe 4 iulie 2024 │ FOTO: Ciprian Vladut / InfoMusic.ro
Concluzii
Culmea e că deși concertul a fost relativ scurt am nenumărate anecdote de spus. De la momentul când i s-a cântat imnul SUA lui Ivan cu ocazia zilei de 4 iulie (sau poate era "Happy Birthday?"), până la interacțiunile foarte inimoase cu publicul. De la discuții despre apus la greșeli în viață, la prețuirea copiilor și la vizitarea României, apreciată de solist și colegii săi. Am avut și clasicul duel între partea stângă și partea dreaptă a publicului, ca decibeli de aplauze și cântat, clasicele artificii care fac un concert să meargă uns. S-a dovedit a mia oară că nu trebuie să judeci o carte după copertă și că sub exteriorul dur al lui Moody e numai inimă.
Puncte negative nu prea au fost, poate doar șocul produs mie de coada imensă de la Jerry's Pizza. Cele de la bere și suc erau nimica toată, dar sunt convins că au fost oameni care au stat 40 minute pentru felii de pizza. Pe de altă parte mă șochează că rockerii consumă mâncare sănătoasă de la Arepas Colombianas, postați lângă Jerry's. Publicul? Compus din familiști și cei foarte tineri, amestec pe care îl văd tot mai des, văzut și la Megadeth și la Corey Taylor de altfel.
Se face un schimb de generații, care îi lasă pe afară pe cei dintre 25 și 35 de ani cumva. E interesant acest demografic nou al celor foarte tineri îmbinat cu cei de peste 40 de ani.
