Se spune despre cuvântul "dor" că nu se poate traduce în alte limbi, că reușește că cuprindă în structura sa un amalgam de trăiri, de la bucurie, patimă și melancolie, la tristețe, nostalgie sau jale. Este un cuvânt pe care, poate, l-am auzit mai des în ultimele luni decât am fi făcut-o înainte. "Mi-e dor de normalitate", "mi-e dor să văd un zâmbet", "mi-e dor de libertatea pe care o simt acum scindată", "mi-e dor de un concert", "mi-e dor de oameni". Iată că, în mod ironic, dorul dorului începe să se atenueze odată cu reapariția concertelor, evenimentelor artistice sau festivalurilor.
FiRMA - Origini s-a numărat printre evenimentele care au stăvilit puterea acelui dor și a acelei sete de conexiune cu muzica, cu oamenii și cu emoția artei. Organizat la ARCUB, pe 15 martie, Origini s-a dorit a fi un concert intim, o confesiune electro-acustică în stil rock'n'roll și un recital de poezie, toate îmbrăcate într-o acțiune caritabilă: toate încasările provenite din vânzarea biletelor au fost redirecționate către Crucea Roșie Română, pentru persoanele afectate de războiul din Ucraina.
Concertul a debutat timid, cu prezența pe scenă a lui Sorin Erhan, unul dintre fondatorii trupei FiRMA. Acesta a renunțat la bass-ul ce l-a caracterizat în cei peste 20 de ani de la înființarea formației și a ales să cânte la chitară. Acorduri intense și lente au încălzit publicul și au pregătit intrarea lui Rocca. Muzicianul a creat un melanj armonios între "O, rămâi" și "E Cineva Acolo". A urmat un scurt discurs în care Rocca a verbalizat ceea ce toți din sală gândeau: bucuria de a fi din nou împreună la un concert.
Concert FiRMA - Origini │ FOTO: Bianca Dejanu
Playlist-ul recitalului a continuat cu două piese al căror mesaj ar trebui să trezească în ascultător un fior, o apăsare sau măcar un semn de întrebare: "Nimeni" și "Prizonieri de Război" - "piese care apar când ești obligat să iei o pauză de la chemarea ta", le-a descries Rocca. Poate că "Nimeni" și "Prizonieri de Război" sunt piese care aveau nevoie de acea pauză pentru ca mesajul pe care reușesc să îl transmită să rămână etern, "gravat în piatră".
Concert FiRMA - Origini │ FOTO: Bianca Dejanu
Momentul muzical al celor doi artiști a fost completat de apariția primului invitat special al evenimentului. Actrița Andreea Alexandrescu a urcat pe scenă, ruptă parcă din "Deșteptarea Primăverii", spectacolul din distribuția căruia face parte. Andreea a recitat poezia "Pescarii" a Svetlanei Cârstean, acompaniată fiind pe alocuri de Rocca. FiRMA a menținut magia poeziei românești prin interpretarea piesei "În lemn", cu versurile scrise de Nina Cassian.
A urmat cel de-al doilea invitat al spectacolului - muzicianul Dominic Csergő. Sorin, Rocca și Dominic au trimis publicul într-un alt timp, într-un trecut care a oferit cântecele "Fiul Rătăcitor" și "La Orbire".
Concert FiRMA - Origini │ FOTO: Bianca Dejanu
Ultimul invitat al serii, poate cel mai așteptat, a fost Ana Blandiana. Prezența sa a fost aplaudată îndelung de public, iar poezia pe care a ales să o recite a rămas întipărită în mintea celor din sală. Ana Blandiana a dorit să transmită un mesaj, un S.O.S. cu poezia "Refren", extrasă de pe volumul "Arhitectura valurilor". Profunzimea versurilor aplicată pe realitatea evenimentelor actuale a căpătat noi valențe.
Concert FiRMA - Origini │ FOTO: Bianca Dejanu
Universul Anei Blandiana a prins contururi muzicale cu piesa "Dacă ne-am ucide unul pe altul". Ultima melodie a serii a fost "Dulce Românie", un detaliu interesant dat fiind titlul concertului - "Origini".
"În sfârșit am reușit să ne îmbrățișăm cu cei dragi nouă într-o sală de concert și pe scenă, nu doar în afara ei. Bucuria reîntâlnirii cu Andreea Alexandrescu, Dominic Csergő și publicul nostru fost cu atât mai mare, pentru că pe scena din Arcub a urcat un poet național. Ana Blandiana ne-a inspirat dintotdeauna, iar poemul <<Refren>>, pe care l-a recitat pentru noi și cei de acasă, are darul de a da speranță celor sfârșiți", a declarat Rocca.
Concert FiRMA - Origini │ FOTO: Bianca Dejanu
Muzica, ca arta în general, este subiectivă, bucurându-se de numeroase interpretări. Concertul "Origini" poate avea atâtea semnificații câți oameni i-au fost martori. Poate a vorbit despre originea ca nație, de valorile culturale pe care România le-a dat. Poate s-a dus atât de mult în trecut încât și-a croit drum prin Big Bang și a ajuns la momentul creației. Sau poate doar s-a oprit în 2019, la ceva ce poate fi privit acum ca "originea" participării la evenimente muzicale și culturale. Dar are vreo importanță răspunsul? Până la urmă, "cine şi ce ar putea să oprească vreodată / Această arhitectură-n mişcare?"
