Draconian este o trupă suedeză de doom metal şi death-doom, activă din 1994 şi care a avut iniţial solista Lisa Johansson, înlocuită apoi cu Heike Langhans. Acum Lisa a revenit şi cântlă alături de solistul axat pe growl Anders Jacobsson (creierul trupei). Grupul are 7 albume, primul lansat în 2003, ultimul în 2020, "Under a Godless Veil". În aprilie 2022 Niklas Nord se alătura trupei la chitară de ritm şi chitaristul de ritm Daniel Arvidsson trecea la bas.

Clouds:

Mărturisesc că nu am auzit de Clouds decât cu o săptămână înainte de concert şi am făcut rapid nişte research. Ce mi-au insuflat piese ca "If These Walls Could Speak"? Că persoana care a scris versurile a trecut prin ceva foarte, foarte trist. De altfel cu albume numite "Doliu", "Despărţire", "Departe" şi "Destin" melancolia doom-gothic e garantată. Mărturisesc că pentru "If These Walls Could Speak” am venit la concert şi era să o ratez, ajungând puţin mai târziu. Mi se pare o melodie foarte greu de reprodus live şi mă refer la emoţiile pe care le trezeşte versiunea de studio.

Aşa emoţii provocate de note simple de pian mai oferă doar Nine Inch Nails. Ce nu a răzbătut din varianta de studio este acel sunet de voci fantomatice care pare a gravita în jurul vocii solistului. Muzicianul este o prezenţă aparte, aminteşte de Mick Moss de la Antimatter combinat cu Aaron Stainthorpe de la My Dying Bride. Are în acelaşi timp timiditatea, blândeţea şi siguranţa de sine a lui James Maynard de la TOOL.

Ce m-a deranjat poate a fost abundenţa de instrumente în plus. Aş fi putut să trăiesc şi fără vioară şi fluier, mai ales fluier, care părea strident uneori. Chitara impecabilă, dar şi aranjarea fasciculelor de lumină albastră şi artwork-ul trupei în spate pentru a compune un peisaj aparte. Solistul trece de la growl la cântat cu blândeţe foarte uşor. Au fost şi 2-3 microfonii.

Draconian:

Show-ul a început cu "Stellar Tombs", de pe foarte iubitul album "Sovran" din 2015. E un track ceva mai comercial, mai mainstream, cu un videoclip despre război, parcă mai potrivit ca oricând acum. A urmat ceva cu o chitară foarte doom, de care Tony Iommi ar fi mândru, "The Sacrificial Flame" de pe albumul din 2020.

Lisa Johansson, solista originală a trupei a revenit după 10 ani în cadrul formaţiei, luându-i locul lui Heike Langhans. Ea i-a mulţumit lui Anders Jacobsson, solistul şi colegilor că au reprimit-o după această perioadă. Am avut şi un duet superb pe "Burial Fields" cu solistul de la Clouds, care la final i-a sărutat mâna Lisei. Solistul a recitat partea dinspre final a ceea ce poate fi descrisă drept cea mai atipică melodie a formaţiei nordice. E mai degrabă trip-hop şi one man show al solistei.

Am auzit "Sleepwalkers" de pe cel mai nou album al trupei, "Under a Godless Veil", lansat în 2020 şi care nu a primit prea multe interpretări live din cauza pandemiei. Versurile "Come Into the Fray" s-au auzit pe buzele tuturor celor prezenţi.

Momentul meu preferat din show a fost totuşi interpretarea piesei "Sethian", care s-a auzit pentru prima dată live, cel puţin dacă mă iau după Setlist.fm. Acest single de pe albumul Draconian din 2020 are un videoclip hipnotic, cu simboluri biblice şi dacă vei citi toate commenturile de pe YouTube şi apoi faci ceva research vei descoperi ceva mai mult despre mitul lui Seth, al treilea fiu al lui Adam şi Eva, după Cain şi Abel.

Undeva spre finalul melodiei după câteva growl-ul sănătoase auzim şi un solo, urmat de chitară ritm în straturi, care îţi pune inima pe jar. Apoi vine vocea Lisei să îţi pună un nod în gât, în ceea ce cred că a fost apogeul serii. Lisa a sunat precum Heike pe disc, dar cu mai multă amplitudine, forţă şi inflexiuni triste.

Ne-am întors şi în 2005 cu "A Scenery of Loss", după ce solistul a încurcat piesele, spre amuzamentul colegilor. De altfel Anders a fost emoţionat toată seara, a tot sorbit dintr-o sticlă de vin şi şi-a dat des pletele pe spate.

Am văzut că multă lume din public (şi au fost chiar mulţi oameni, câteva sute) au fredonat "Sorrow of Sophia" pe la jumătatea setlist-ului. A fost şi headbanging din plin şi chitariştii nu au cântat o notă greşit. Am avut şi o surpriză, un duet între Daniel Änghede (solist şi chiarist Hearts of Black Science şi Ison) şi Lisa spre final, pe piesa "Rivers Between Us".

Setlist:

1. Stellar Tombs
2. The Sacrificial Flame
3. Deadlight
4. The Sethian
5. Heaven Laid In Tears (Angels' Lament)
6. Elysian Night
7. Burial Fields
8. Sorrow of Sophia
9. The Failure Epiphany
10. Sleepwalkers
11. Heavy Lies the Crown
12. Rivers Between Us
13. Bloodflower
14. A Scenery of Loss
15. Seasons Apart

Concluzii:

Draconian este un nume important în doom metal şi gothic metal, trezind emoţii unice de tristeţe, melancolie, visare prin muzică sa. Am fost uimit să văd câţi rezonează cu grupul suedez, cu ce căldură şi emoţie a fost reprimită solista înapoi în familia sa muzicală şi cât de bine s-a reintegrat. A fost un zâmbet pe chipul său tot concertul, a cântat în picioarele goale ca o puştoaică la prima repetiţie cu trupa din liceu. Iar uşurinţa şi calmul impunător cu care Clouds cântă despre subiecte grele e fascinant.