Emoţiile pe care le poţi experimenta în cadrul unui concert cu o trupă legendară sunt greu de povestit. Te simți un om norocos când ai șansa de a asculta live o formaţie care a intrat în istorie prin muzica sa, devenind sursă de inspirație pentru mulți alți artiști. Deep Purple a rămas de-a lungul anilor un nume cu o rezonanţă puternică, care trece proba timpului indiferent de generație.
Deşi am văzut concerte filmate cu această trupă, ştiam că senzaţia se va amplifica şi va deveni incomparabilă când voi participa la acel moment live, având certitudinea că prin intermediul acestuia voi parcurge secvenţe din propria viaţa şi astfel, poate, voi găsi cele mai bune răspunsuri. Ian Gillan, solistul desăvârşit, dar şi textierul multor compoziţii a punctat de-a lungul anilor ideea conform căreia "Cuvintele trebuie să sune perfect. Este imperios necesar să aibă sonoritatea unui instrument, dar şi o notă de persuasiune corectă." Într-adevăr, versurile atent alese împreună cu măiestria solistului de a ataca partitura şi virtuozitatea instrumentiştilor au făcut ca Deep Purple să poarte melomanul în orizonturi poate neexperimentate şi neştiute până atunci. Revenirea acestei trupe de factură universală s-a petrecut la Sala Polivalentă, aşteptată fiind la unison de oameni maturi, acei connoisseurs ai fenomenului, dar şi de tineri care au descoperit pe parcurs această muzică.
Concert Deep Purple la Sala Polivalenta din București pe 20 februarie 2014
Cu un public venit la timp, seara a fost deschisă de către Grimus, eterna alegere a organizatorilor când vine vorba de opening-acts pentru o formaţie de calibru internaţional. Spre deosebire de setlist-ul avut în deschiderea Hurts (recenta dată când i-am ascultat live), band-ul de la Cluj a preferat un playlist mult mai dinamic, uşor agresiv, din care nu au lipsit melodiile "Insanity", "In Your Eyes" (highlight-ul acestui performance), "In A Glimpse", "Priveşte-mă" sau "High". Pe parcursul refrenelor, chitaristul Valentin Rauca a punctat şi vocal, însă o mare parte a oamenilor a rămas inertă în ciuda strădaniilor onorabile ale formaţiei.
Vezi galeria completă de poze cu Grimus la Sala Polivalentă, 20 februarie 2014
Grimus in deschiderea concertului Deep Purple la Sala Polivalenta pe 20 februarie 2014
La ora 21.00 fix, am auzit una dintre faimoasele lucrări din repertoriul compozitorului englez Gustav Host: Mars, The Bringer of War, parte din suita orchestrală sublimă The Planets. După acest moment bine ales, începutul primei piese "Après Vous" a stârnit ropote de aplauze. În faţa noastră se aflau cei cinci titani: Ian Gillan, Steve Morse, Don Airey, Ian Paice şi Roger Glover. Cu un uşor caracter de manifest ( "Things got new since we tend to do / We’ll liquefy the future / We just played our skills in romance / In the art of self-delusion / We went from chosen few, our confidence grew / It depends on where you’re standing / It’s not much you think / It’s only a blink between takeoff and landing") această melodie, parte de pe cel mai recent album al trupei "Now What?!", a constituit începutul unui spectacol plin de substanţă şi trăire interioară.
Au început să se succeadă piese din diferitele perioade traversate de trupă, Ian Gillan fiind comunicativ şi exprimându-şi bucuria încă de la început că este un moment pe care îl savurează din plin revenind în România. Au fost numeroase momente surprinzătoare, de la readucerea în mentalul colectiv a actorului de filme horror Vincent Prince prin piesa cu acelaşi nume până la clipele prin care fiecare instrumentist strălucea într-un moment solo.
Concert Deep Purple la Sala Polivalenta din București pe 20 februarie 2014
Interesant şi de-a dreptul inspiraţional au fost trecerile de la o creaţie la alta. Fără să tragă de timp prin pauzele fireşti din momentele aplauzelor, au existat legări ale pieselor prin energie constantă care reliefa de fapt o dorinţă de a trăi şi respira prin muzica de neegalat. Au fost clipe când mi-am adus aminte de trupele de începători sau aspiranţi la statutul de legende care obosesc de la primele acorduri şi chiar trag de timp prin discursuri. Lecţia aceasta de profesionalism se întâlneşte rar, fiind inclusă şi în spectrul unui respect pentru public fără bariere. Fără să epateze prin haine, ci îmbrăcaţi lejer, artiştii au strălucit, confirmând dacă mai era cazul de ce au fost şi rămân pionieri ai genurilor heavy metal şi hard-rock.
În precizie de metronom, cu aceea polifonie obsedantă deţinută de Don Airey (membru Deep Purple din anul 2002 şi colaborator cu nume precum Ozzy Osbourne, Judas Priest, Whitesnake sau Brian May ) concertul a fost amplificat de fiecare notă în parte prin treceri spectaculoase de la calm la forţă, de la o mare liniştită la una pe timp de furtună. Momentele de solo ale chitaristului Steve Morse şi ale toboşarului Ian Paice au lăsat fără grai o audienţă care privea spre scenă cu ochii şi sufletele larg deschise.
Steve Morse în concert Deep Purple la Sala Polivalenta din București pe 20 februarie 2014
Felul în care Morse mânuieşte chitara este fascinant şi lasă urme chiar şi pentru un neofit poate nefamiliarizat cu termeni precum notă tonică, armonică sau capodastru. Membru al trupei din anul 1994, muzicianul este eclectic, abordând pe parcursul carierei genuri precum country, funk, jazz, muzică clasică şi diferite fuziuni. Este considerat unanim unul dintre cei mai talentaţi şi cu fler chitarişti din lume, fiind adeptul improvizaţiilor adeseori, lucru sesizabil şi la concertul din Bucureşti.
Momentul dedicat lui Jon Lord m-a cutremurat. Acest titan al muzicii a fost omagiat de ai săi colegi prin piesa "Above and Beyond", aflată pe recentul disc, cel cu numărul 19 din cariera trupei. Legat de piesă, solistul a amintit într-un interviu că prezenţa luminoasă a lui Jon i-au inspirat să compună în memoria sa. Senzaţia experimentată a fost că însuşi Lord le cânta piesa, iar Ian a scris în totalitate cuvintele după moartea colegului, în afara versului: "Souls having touched are forever entwined".
După altă piesă-cult, "Lazy" din 1972 (Gillan a cântat şi la muzicuţă) şi recenta "Hell to Pay" din 2013, Don Airey a avut un nou moment integral de strălucire. În preajma clapelor, cursivitatea şi rapiditatea sa au oscilat între diferite moduri de la piano la forte, uimind prin abordarea unei partituri scrisă de Mozart pentru ca mai apoi să ofere propria variantă allegreto de câteva măsuri a celebrei lucrări compuse de George Enescu, "Rapsodia Română".
Don Airey în concert Deep Purple la Sala Polivalenta din București pe 20 februarie 2014
A urmat una din melodiile cu care am descoperit trupa în urmă cu mulţi ani, creaţia "Perfect Strangers". Cu o lirică ce aminteşte de un alter-ego dintr-o viaţă anterioară şi un discurs sonor impecabil al lui Ian, clipa a fost savurată de cei prezenţi cu şi mai mare aplomb, cântând la unison. Imediat după, poate pentru a păstra euforia degajată în urma unei piese aşteptate, a urmat acel hit, cu riff-uri nemuritoare, "Smoke on the Water". Ropote de aplauze pe parcusul derulării clipei şi un cor de oameni au creionat o atmosferă locked in time. Fascicule de lumină l-au învăluit din nou pe Morse care încă o dată şi-a reliefat talentul nativ şi orele de studii aprofundate care l-au adus pe scenele mari ale lumii.
Trupa nu a zăbovit mult în backstage şi a revenit pentru un bis mult aşteptat. "Hush" şi "Black Night" au închis o seară de legendă. Nu au auzit oameni nemulţumiţi în jur, iar "Child in Time", deşi poate dorită de fani, nu a fost inclusă. De fapt, melodia nu mai apare în concerte din anul 1995, iar motivaţia poate ţine de faptul că este mai dificil de abordat acum din punct de vedere vocal de un solist care oricum a rămas şi astăzi cu o amprentă şi un suflu uimitor.
Trecerea anilor nu le-a ştirbit nici măcar puţin din savoare, iar muzica de astăzi poate nu ar fi sunat la fel în lipsa lor. Este şi greu să ne imaginăm o lume fără Deep Purple. Am înţeles că muzica de această factură nu cunoaşte bariere sau final şi că indiferent de ce ar veni după un asemenea nume, este greu să te ridici ca începător la un asemenea nivel. Scânteia aceea divină nu are cum să pălească, eternitatea fiind de fapt un nou început.
Vezi galeria completă de poze cu Deep Purple la Sala Polivalentă, 20 februarie 2014
Concert Deep Purple la Sala Polivalenta din București pe 20 februarie 2014
Setlist Deep Purple, Sala Polivalentă, 20 februarie 2014:
Mars, the Bringer of War (compoziţie Gustav Holst)
- Après Vous
- Into the Fire
- Hard Lovin' Man
- Strange Kind of Woman
- Vincent Price
- Contact Lost
- Solo de chitară (Steve Morse)
- Uncommon Man
- The Well-Dressed Guitar
- The Mule (inclus solo de tobe Ian Paice)
- Above and Beyond (piesa dedicată lui Jon Lord)
- Lazy
- Hell to Pay
- Solo de claviaturi (Don Airey)
- Perfect Strangers
- Space Truckin'
- Smoke on the Water
Bis:
- Green Onions (cover după Booker T. & The MG’s )
- Hush (cover după Billy Joe Royal)
- Solo de bass (Roger Glover)
- Black Night
