Întotdeauna o demonstrație de fast și regalitate în domeniul circului, Cirque du Soleil a transportat publicul bucureștean într-o poveste despre natură, într-o pădure magică, în care creaturi de fot felul interacționează în modalități puțin cunoscute omului de rând. Varekai înseamnă nomadism, este despre libertatea de a putea merge oriunde, despre sufletul călător și explorator care pășește neînfricat în lumi noi, iar și iar. Lumea de jos și lumea de sus sunt prezentate ca o temă recurentă în călătoria omului prin viață, creaturile prezente manifestându-se în interiorul acestor lumi prin intermediul arhetipului nebunului, atât de potrivit pentru un artist de circ.
Lumea circului în sine este portretizată în Varekai, în extremele ei de sus și de jos, mergând de la arta sublimă a acrobațiilor în aer la banalitatea umorului adus de actele de bufonerie atât de binecunoscute în spectacolele de circ. De altfel, lumile s-au întrepătruns pe tot parcursul spectacolului, parcă intenționat nefiindu-ne permis sa urcăm prea sus în sentimentul de fascinație adus de acrobați. De fiecare dată bufonii apăreau iar și iar, făcând câte o trăznaie și aducându-ne înapoi cu picioarele pe pământ.
În ceea ce privește amplitudinea spectacolului, Cirque du Soleil impresionează întodeauna prin numărul mare de performeri care intră pe scenă. Am simțit că asistam la un melting pot de culturi, oameni din toate colțurile lumii care se pun împreună ca să șteargă orice limite sau urme ale personalității lor pentru câteva ore și să se transforme în creaturi magice și invincibile. Sentimentul de depersonalizare în scopul artei și a mesajului transmis prin aceasta este unul foarte puternic, iar admirația pentru acești oameni care intră în stare de flow total și își dedică energia acestei arte a circului este cu siguranță prezentă în sufletele multor spectatori.
Tot ce ține de regie și scenografie primește maxim de punctaj, dinamica fiind una extrem de variată, personajele multiple care umplu scena în toate colțurile, trupa și soliștii care cântă live, costumele impresionante, dinamica schimbării numerelor în scenă, toate sunt puse la punct în detaliu.
Numerele de acrobație care ne-au atras atenția în mod special au fost zborul lui Icar de la debutul spectacolului, sincronul gemenilor la benzi, care reprezentau latura întunericului, dansul georgian și leagănele rusești. Demonstrații puternice de dans și acrobație din partea masculinului, garnisite din când în când cu numere de grație și fluiditate feminină.
Pe scurt, Varekai ne-a plimbat de la cer la pământ și înapoi, iar și iar, amintindu-ne de copilărie și vremurile în care tărâmurile paralele pline de creaturi colorate nu ni se păreau atât de ridicole cum ni se par poate multora dintre noi, când devenim adulți. O incursiune în libertatea de a fi nebun, o joacă, o bucurie a culorii, o demonstrație de versatilitate a corpului uman și un festin al posbilitaților nelimitate de a crea artă, asta a fost Varekai.