Concerte & turnee

Pink Martini - Plăcerea unui deja vu - POZE

Marți, 15 octombrie, Pink Martini și Storm Large și-au onorat promisiunea din 2012 de a reveni la București. Au fost întâmpinați de peste 4000 de persoane, la Sala Palatului. Mica orchestră a plimbat mulțimea într-o poveste prin jurul lumii cu piese din Japonia, Turcia, Polonia, pentru a poposi, în aplauzele publicului, pe-un picior de plai, cu piesa Mariei Tănase, "Până când nu te iubeam".

Publicat

acum 11 ani

18/10/2013

Romina Stan, Colaborator InfoMusic

Storm Large în concert Pink Martini la Sala Palatului pe 15 octombrie 2013

Share pe Facebook

Comentează

Am urcat treptele Sălii Palatului cu un puternic sentiment de deja vu: umbre, hanorace de ploaie, lumini difuze, o mulțime diversă îmbrăcată în frac și papion sau în blugi și bocanci. Sala era plină. Pe scenă, o cortină grea, de un roșu purpuriu, în fața căruia așteptau tăcute instrumentele. Luminile s-au stins. Orchestra a urcat pe scenă, fiind însoțită de Storm Large. Un salut scurt din partea pianistului Thomas Lauderdale și concertul a început cu "Amado Mio", fără nicio introducere, ca și cum ar fi cântat unor vechi prieteni. "Let’s make forever begin tonight", susura vocea senzuală a lui Storm, ademenind mulțimea să i se alăture.

E atât de greu să descrii reprezentația unei orchestre precum Pink Martini. Thomas Lauderdale povestea într-un interviu că ei sunt ca niște arheologi muzicali deoarece culeg și reinterpretează cântece din folclorul țărilor pe care le vizitează, din memoria muzicală colectivă. Poate de aceea sound-ul lor unic are ceva atât de familiar. Se putea vedea asta în ochii familiei de turci care a avut norocul să se afle în sală și a fost invitată pe scenă să danseze alături de Storm Large pe piesa "Uskudar'a Gider Iken".

Concert Pink Martini la Sala Palatului pe 15 octombrie 2013

Pink Martini traduce muzica și o transformă cu eleganță într-o experiență personală. Nu era nevoie ca publicul să înțeleagă cuvintele pieselor "Mayonaka no Bossa Nova" (Midnight Bossa Nova) sau "Zundoko Bushi" interpretate în japoneză de Timothy Nishimoto (vocalist și percuționist). Vibe-ul lor mișca involuntar mușchii și mâna începea să bată singură ritmul. Nu era nevoie ca publicul să știe muzică clasică pentru a auzi sunetul unei viori ce se îndrăgostește de un pian în duetul dintre Nicholas Crosa (violonist) și Thomas Lauderdale, pe piesa "U plavu zoru" - "Zorile albastre". Cum nu era nevoie să te fi născut în Asia pentru a înțelege că trompeta lui Gavin Bondy ar fi putut vrăji și o cobră, când, pe ritmuri orientale, a interpretat piesa "Uskudar'a Gider Iken".

Îmbrăcați în costume negre, pantofi asortați și cămăși albe, cei zece instrumentiști o înconjurau pe frumoasa solistă Storm Large. Avea ceva din eleganța unei dansatoare de flamenco: părul strâns la spate, rochia lungă, neagră, ce îi punea cu generozitate în evidență formele, mișcările senzuale ale mâinilor ce urmărea ritmul în aer. Prin corpul acestei femei circulă doar energie în formă pură. Într-un moment te trimitea cu gândul la o cântăreață dintr-un bar întunecat din Brazilia, ce cântă "Yolanda", în celălalt se transforma într-o actriță dintr-un muzical pe Broadway, interpretând piesa ce poartă numele ultimului album, "Get Happy". A invitat publicul pe scenă și a dansat alături de el pe ritmuri balcanice sau sud americane, dând indicații ca un adevărat coregraf. A mulțumit de nenumărate ori într-o română impecabilă. A demonstrat că a învățat karate de la însuși maestrul Miyagi, adoptând poziția vulturului când Thomas Lauderdale nu era de acord cu ordinea pieselor.

Concert Pink Martini la Sala Palatului pe 15 octombrie 2013

Cu ușurința cu care un copil schimbă creioanele colorate, Storm Large a trecut de la engleză, spaniolă la germană sau japoneză. Când a interpretat piesa Mariei Tănase publicul a întrerupt-o timid cu aplauze încă de la primele acorduri. S-a pierdut pentru o singură clipă, când, în tăcerea de la finalul piesei "Una Notte a Napoli", cineva din mulțime a strigat "I love you!". S-a oprit, și-a dus instinctiv mâna la inimă și i-a trimis un sărut prin aer. Ea fusese cea care îndemnase, cu minute în urmă "Let's never stop falling in love!".

Storm Large, Pink Martini: "Sper să revenim și atunci când ne vom întoarce, Roșia Montană să fie la fel de frumoasă"

Deja vu e impresia că ceea ce trăiești acum s-a mai întâmplat cândva, într-un trecut pe care nu poți să-l identifici. Acesta a fost sentimentul familiar lăsat de Pink Martini. Dar nu pentru că i-am văzut în urmă cu un an, ci pentru că piesele lor sunt povești ce rezonează cu memoria noastră colectivă. "Sper să revenim și atunci când ne vom întoarce Roșia Montană să fie la fel de frumoasă"- a închis seara Storm Large.