Cântăreața refuzată la 16 ani de un producător pe motivul că lumea nu mai are nevoie de o a doua Mireille Mathieu este după 30 de ani de carieră o artistă desăvârșită. Patricia Kaas a vândut peste 16 milioane de albume în întreaga lume și a susținut concerte în fața a zeci de mii de oameni. Artista cu origini franco-germano, a devenit un simbol al Franței, iar acum la 46 de ani a decis să aducă un tribut unei legende a muzicii franceze, Edith Piaf. Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea celebrei cântărețe, Patricia a început turneul "Kaas chante Piaf", care a ajuns și la București pe 23 iunie.
Vezi galeria de poze de la concertul sustinut de Patricia Kaas la Sala Palatului
Peste 4.000 de oameni s-au strâns la Sala Palatului într-o seară de vară toridă. Fluturau evantaiele, fiind nerăbdători și curioși să vadă un concert tribut Edith Piaf. În jurul orei 20:30, luminile s-au stins, iar pe un ecran imens amplasat în spatele scenei a început prezentarea video a proiectului. Pe uvertura "Song for the little sparrow" a lui Abel Korzeniowski, proiecția video a introdus publicul într-o atmosferă cinematografică. Apariția în scenă a lui Kaas a fost de impact. Solista a fost dezvăluită de lumina unui reflector aprins brusc în întunericul sălii. Îmbrăcată într-o haină de pene negre aceasta a început să interpreteze în forță piesa "Mon dieu". Alegerea vestimentară nu a fost întâmplătoare, penele negre amintind de porecla lui Edith Piaf - micuța vrăbiuță.
Sala s-a luminat după cea de-a doua piesă - "Padam,padam", iar Kaas a renunțat a renunțat la haină, rămânând într-un trenci, cu o croială tipică anilor '30-'40. Punerea în scenă a fost simplă, cântăreața fiind acompaniată doar de 3 instrumentiști. Detalii precum un semicerc de lumini aflat deasupra scenei, proiecții pe ecranul din spatele scenei, cât și pe scenă și jocuri de lumini și reflectoare au îmbogățit spectacolul. Simplu și complex în același timp. Pasiunea lui Kaas pentru actorie și cinematografie și-a spus cuvântul.
VIDEO: Patricia Kaas la Sala Palatului
Kaas și-a salutat publicul cu mare căldură și naturalețe, vorbind despre tributul adus lui Piaf. Cântăreața a mărturisit că a fost impresionată de cântecele pline de emoție descoperite atunci când a ascultat întreg repertoriul lui Edith Piaf. A dorit să aducă un omagiu emoției, suferinței, credinței, dar și bucuriei, iubirii și pasiunii ce se regăsesc în piesele lui Piaf. Interacțiunea artistei cu publicul a fost umbrită de traducerea în limba română. Vocea cântăreței era urmată de o voce rârâită, cu o dicție proastă, fără intonație, care se încurca de emoție. Publicul a taxat acest aspect încă de la început, fie prin râs, fie prin mesaje directe. Lucrurile au intrat în normal odată cu acordurile binecunoscutei piese "Paris". Am avut ocazia să străbat străzile pariziene într-o vară și pot spune că proiecția pietrei cubice pe scenă și a unei străzi pariziene pe ecran au recreat atmosfera nocturnă a străzilor înguste din capitala Franței. Odată cu această melodie, publicul a făcut cunoștință cu cel de-al 4-lea membru al echipei lui Kaas, un tânăr dansator care a îmbinat mișcările de dans contemporan cu cele de street-dance, breakdance și pantomimă, realizând o coregrafie care ar fi încântat-o cu siguranță și pe Edith Piaf.
Pentru fiecare cântec, Patricia Kaas a dat viață unui personaj. Chiar dacă nu a avut parte de succesul cinematografic dorit, experiența acumulată a ajutat-o în interpretare. Chiar dacă scenariul fiecărei piese a fost gândit în amănunt, Kaas a reușit să-și păstreze naturalețea. După cântecele "Les amants merveilleux" și "La foule", artista a comunicat din nou cu spectatorii. De această dată, protestul publicului față de traducere a îndemnat-o pe Kaas să renunțe la translator. Cântăreața vorbitoare și de limbă engleză a continuat în franceză, pentru a nu știrbi magia momentul creat. Comică, carismatică și fericită de aplauzele ce umpleau sala după fiecare cântec, Kaas le-a oferit celor prezenți atenția de care aveau nevoie.
Patricia Kaas și Alain Delon
Cântecul "Milord" a fost introdus de un video alb-negru în care Kaas poartă o conversație seducătoare cu nimeni altul decât celebrul Alain Delon, un alt simbol al Franței. Înregistrarea cu cei doi a rulat pe tot parcursul melodiei și a confirmat în același timp chimia dintre Kaas și Delon, descrisă de artistă în autobiografie. Cei doi au trăit "în felul lor" o frumoasă poveste de dragoste. În același timp, Delon a fost cel care a avertizat-o pe artistă că succesul îi va aduce singurătate, iar tristețea acestei realități s-a simțit în interpretarea pieselor.
Cântăreața a renunțat la rochie și tocuri, rămânând pe scenă într-un furou roz, desculță. Kaas a reușit să îmbine forța cu eleganță și feminitate, fiind adorată de publicul care a bătut din palme pe melodii și a aplaudat mulțumit de atmosferă.
A doua parte a concertului a început cu un montaj video cu momente din viața lui Edith Piaf și o înregistrare cu celebra cântăreață vorbind despre viață și iubire. Kass a intrat în scenă schimbată într-o rochie neagră și a cântat fiind vizibil afectată de intensitatea cântecului, în care se regăsea. Dansatorul misterios a reapărut pe scenă, iar pentru cântecul "La vie en rose" artista s-a descălțat și a realizat o coregrafie pasională, îndrăzneață împreună cu tânărul aflat la bustul gol. Publicul era în extaz și începea să cânte la unison celebrul cântec, iar Kaas și-a arătat la final gratitudinea printr-o plecăciune și felicitând publicul. "Ați cântat bine. Am nevoie de voi și la următorul cântec", a spus aceasta și a învățat publicul să cânte împreună cu ea "Je n’en connais pas la fin". Melodia s-a încheiat cu un "Mulțumesc" în limba română și cu aplauze necontenite.
Omagiu adus jucătorului de box Marcel Cerdan, marea iubire a lui Edith Piaf
Din întreaga discografie a lui Edith Piaf, Kaas a ales pentru concertul tribut și "La belle histoire d'amour" pentru care a realizat un clip în care apare suferind într-un ring, purtând mănuși de box. Artista a vrut să aducă un omagiu boxerului Marcel Cerdan, marea iubire a lui Piaf. Acesta a murit într-un accident de avion în 1949, lăsând un gol și o suferință de nedescris în sufletul lui Piaf. Patricia a păstrat mănușile de box pe scenă și a realizat o interpretare puternică și emoționantă.
Concertul a fost organizat de Project Events și a beneficiat de o sonorizare excelentă, fiind bine legat și de impresionant, încât nici nu am realizat cât de repede a trecut timpul. Fiecare melodie s-a bucurat de o prezentare autentică, astfel că, după fiecare cântec te gândeai oare cum va fi pusă în scenă următoarea piesă. Acest aspect a ținut în priză publicul, conferind dinamism. Un mare merit îi revine lui Abel Korzeniowski, care a aranjat și reorchestrat muzica. Compozitorul polonez este cea mai nouă descoperire a Hollywood-ului. Acesta a devenit cunoscut odată cu soundtrack-ul realizat pentru filmul lui Tom Ford, "A Single Man" din 2009.
Aproape de finalul spectacolului, Patricia Kaas și-a prezentat cu mândrie cei trei muzicieni, Johnny Dyke (pian), Nicolas Stevens (vioară) și Federic Helbert (armonică, pian). Minute întregi publicul a aplaudat, iar unii fani chiar au avut curajul să se apropie de scenă și să-i ofere artistei buchete de flori și cadouri. Deodată sala a fost cuprinsă din nou de întuneric, iar după câteva secunde de liniște, lumina reflectorului a dezvăluit-o pe Kaas, îmbrăcată din nou în haina de pene. Artista a interpretat ultima piesă, "Hymne a l'amour", în aceeași notă misterioasă, sumbră și cinematografică de la începutul serii.
Publicul și Patricia Kaas au adus un omagiu lui Edith Piaf
Pentru că acest spectacol nu este despre Patricia Kaas, ci despre Edith Piaf, artista a rugat publicul să i se alăture în acest omagiu. Lumea s-a ridicat în picioare, iar Kaas s-a îndepărtat de microfonul rămas pe stativ în lumina reflectorului. În această liniște a început un fragment înregistrat cu Edith Piaf. Pentru câteva minute, a părut că artista dispărută la doar 47 de ani a fost pe scena Sălii Palatului. A fost o trăire inedită, asemănătoare celei pe care am simțit-o când am vizitat mormântul lui Piaf, în cimitirul Père Lachaise din Paris.
Pentru bis, Kaas a ales să îmbrace o rochie albă, lungă și voluminoasă și să interpreteze binecunoscuta piesă "Non je ne regrette rien". Melodia a fost acompaniată de clip video ce prezenta un cal brun ce executa mișcări de dresaj cu o eleganță impresionantă.
Patricia Kaas a reușit să realizeze alături de echipa sa un spectacol ce a adus în fața publicului romantismul, tragicul și senzualitatea pariziană. Elementele vizuale, cinematografice sau teatrale au fost îmbinate perfect cu dansul și muzica, iar Kaas a demonstrat că este o artistă completă, un simbol al Franței. Cu siguranță Gerard Depardieu este mândru de evoluția spectaculoasă a lui Kaas întrucât a fost primul care a avut încredere în talentul și potențialul ei. După numeroase refuzuri, actorul francez a fost cel care a sponsorizat-o pe Kaas și i-a produs primul single "Jalouse" în 1985, când aceasta avea doar 19 ani. Acum, la 46 de ani, Patricia Kaas s-a ridicat la înălțimea lui Edith Piaf.
Setlist Patricia Kaas, Sala Palatului, 23 iunie 2013
- "Song for the little sparrow" (uvertură) (Abel Korzeniowski)
- "Mon dieu" (Michel Vaucaire / Charles Dumont)
- "Paris" (André Bernheim)
- "Mon manege a moi I" (Leon Constantin / Norbert Glanzberg)
- "C'est un gars" (Charles Aznovour / Pierre Roche)
- "La foule" (Michel Rivgauche / Angel Cabral)
- "Emporte-moi" (Jacques Plante / Françis Lai)
- "Milord" (Georges Moustaki / Marguerite Monnot)
- "Les amants d'un jour" (Michèle Senlis - Cloude Delecluse / Marguerite Monnot)
- "L'étranger" (Robert Malleron / Robert Juel - Marguerite Monnot)
- "Les blouses blanches" (Michel Rivgauche / Marguerite Monnot)
- "Mon vieux Lucien" (Michel Rivgauche - Charles Dumont)
- "Sous le ciel de Paris”
- "Avec ce soleil" (Jacques Larue / M.Philippe-Gerard)
- "Padam,padam" (Henri Contet / Norbert Glonzberg)
- "Je t'ai dans la paule" (Jacques Pills / Gilbert Becaud)
- "La vie en rose" (Edith Piaf / Louiguy)
- "La belle histoire d'amour" (Edith Piaf / Charles Dumont)
- "T'est beau tu sais"(Henri Contet / Georges Moustaki)
- "Hymne a l'amour" (Edith Piaf / Marguerite Monnot)Bis:
- "Non je ne regrette rien" (Michel Vaucaire / Charles Dumont)