Petrecerile de pe 24 august au continuat până în dimineața zilei de sâmbătă ce i-a urmat. În camping se putea auzi de la 5 dimineața răgetul unor participanți la concerte, care și-au pierdut glasul aclamând și fluierând, fredonând I Can’t Get No Satisfaction (The Rolling Stones). Pot spune cu aceasta ocazie că Peninsula este un festival care urmează sfatul celor de la Bon Jovi: I’ll Sleep When I’m Dead!
Pentru ca „munca” avea să înceapă abia la 18:00 cu Rehab Nation pe scena KISS, am dedicat timpul rămas până atunci odihnei și cercetării ștrandului vecin cu Camping-ul Weekend, unde soarele și căldura și-au împins victimele. Aici am realizat cum de Weekend-ul era așa de pustiu!
Rehab Nation la Peninsula 2012 │ FOTO: Manases Sándor www.peninsula.ro
Rehab Nation, din nou o combinație ciudată ca și RotFront, care se plasează printre elemente de ska, reggae, ritmuri balcanice, gipsy, punk și ceva acorduri de rock clasic pe alocuri. Unele porțiuni ale melodiilor lor m-au facut să mă gândesc la un amestec de Amy Winehouse cu Goran Bregovic. „Practic cântăm ce ne vine”spuneau ei în cadrul emisiunii Regional Café a postului TVR3 Cluj. Mulțimea care putea fi descrisă prin așa-și-așa la început s-a transormat în decentă spre sfârșit. Ce mi-a atras mie atenția asupra lor, a fost mesajul pe care vor să îl transmită, și anume, unul multi-cultural și de conștientizare a persoanei de lângă.
Rehab Nation la Peninsula 2012 │ FOTO: Manases Sándor www.peninsula.ro
A doua oprire a zilei a fost Vama, care m-a dus cu gândul la expresia „ce am fost și ce-am ajuns!”. Timpul nu ocolește pe nimeni, nici măcar pe Tudor Chirila. Îmi amintesc de un copilandru care canta Nu am chef azi, ca și mulți alți nostalgici după Vama Veche, acum vreo 10 ani aproape. Acum omul matur cântă într-o trupă cu jumătate de nume. Mi s-a părut chiar ironic să aud în formula asta cântată melodia Vama Veche. Au oferit o prestație plină de pasiune totuși și au avut o asistență relativ bună înțesată de fani care au cântat toate melodiile în rând cu trupa de dragul vremurilor apuse. Formula s-a schimbat, respectul față de public a rămas.
NOHA la Peninsula 2012 │ FOTO: Boda Gergely www.peninsula.ro
Aclamata trupă N.O.H.A., sau Noise Of Human Art, avea să urce pe Main Stage la Peninsula la 21:00. Mulți dintre noi am auzit măcar o dată sau de 2 ori melodia Tu Cafe. Este o trupă ce împletește drum and bass-ul cu contribuția culturală și muzicală specifică fiecărui membru. Dacă mai devreme am menționat cuvântul multiculturalitate în contextul mesajului, membrii N.O.H.A. aparțin unui spectru larg al spatiului geografic mondial. Toate aceste astpecte se resimt în mulțimea care s-a arătat de 2 ori, sau poate de 3 ori mai mare decât la Vama și care și-a acordat trupul permanent pe ritm sub „comanda” vocii Camilei de Oliveira.
N.O.H.A. la Peninsula 2012
New Model Army au fost cei care mi-au îmblânzit spiritul revoltat de căldură și drum and bass. Trupa din West Yorkshire, Anglia cu o vechime de 30 de ani, s-a făcut cunoscută publicului peninsular printr-o rediție plină de pasiune molipsitoare, mult respect și o abordare gen '80s rock, dar mult mai complexă pe linia melodică. Oameni frumoși și simpli, au fost singurii care și-au arătat dorința de a sta la o bere cu „muritorii de rând” după concert - mai rar așa printre grei sau veterani! Vă mai așteptăm! Din nefericire, publicul ca și număr nu prea încălzea sufletul! Dar, cei care au fost prezenți au dat drumul inhibiților și s-au simțit cât se poate de bine! În limita decenței, bineînțeles!
New Model Army la Peninsula 2012 │ FOTO: Biro Istvan www.peninsula.ro
Pentru românul și rocker-ul de toate zilele și cel de ocazie, într-o competiție Akos vs. Sarmalele Reci, oare cine ar caștiga? Akos - „un recital ‚nostalgic, brutal și plin de umor’”cum spune broșura, sau un fel de drum and bass, cu un pic de dubstep, sintetizatoare care amintesc de Rammstein, o voce cam fadă ca nuanță și o mică doză de normalitate? Sarmalele Reci - ironie, muzică bună, rock’n’roll, atitudine plină de nonșalanță, voie bună și umor? Eu rămân loială Sarmalelor Reci într-o astfel de situație, deși Akos a reușit să strângă aproximativ 24 000 de suflete în audiență, față de Sarmalele Reci unde abia atingea 100.
Akos la Peninsula 2012 pe 25 august
Bineînțeles că după concerte am fost curioasă pentru ce s-a strâns atâta lume la Akos! Întâmplarea a făcut ca persoana cu care am vorbit să-mi spună că acest Akos este un pic cam naționalist în conversația cu publicul, exprimându-și indirect, printr-o glumă rostită în ungurește, dorința ca în asistență să rămână doar cei de etnie sau/și naționalitate maghiară. Spre deosebire, în ciuda numărului mic de spectatori, Sarmalele Reci au început după 30 de minute de neînțelegeri cu tehnicul un show care părea să fie o petrecere în sine pe scenă. „Ana are mere...Gina are pere...” Profesionalitatea se arată și unde nu este prea așteptată!
Sarmalele Reci la Peninsula 2012 │ FOTO: Calin Ilea www.peninsula.ro
Seria concertelor s-a încheiat în Freedom Music Arena cu pionierii drum and bass-ului, Șuie Paparude, urmați de Beatman & Ludmilla până aproape de zori zilei. Pentru mine seara s-a terminat însă cu Sarmalele Reci și se pare că oboseala, religia și căldura sunt arme puternice contra spiritelor petrecărețe deoarece pe la un 4-5 dimineața totul a început să fie redus la o liniște mult așteptată!
Citește și:
