Judith Hill este o poveste. Venită pentru prima oară în România, într-un concert în Club Control, cântăreața din Los Angeles a demonstrat că muzica înseamnă o stare, înseamnă pasiunea de a pune pe note orice trăire, înseamnă plăcerea de a fi în contact cu cei cărora le transmiți ceva din inimă. Pe Judith Hill am ascultat-o cu tot corpul, iar concertul ei din 24 septembrie mi-a lăsat acea stare de bine pe care ți-o lasă doar muzica bună.
Pe Judith Hill am descoperit-o nu de multă vreme, iar vocea ei cu atât de multe nuanțe mi-a atras atenția, evident. Provenită dintr-o familie în care muzica este la ordinea zilei, Judith a cunoscut notele și octavele de pe la 3-4 ani, motiv pentru care sunetele au devenit pentru ea un mod de-a simți lumea și de a o transpune pe portativ.
De altfel, în concertul din Control, ea a arătat că familia ei reprezintă totul pentru ea, pe scenă cântând împreună cu părinții ei (tatăl ei, a funky bass player, cum ea însăși l-a prezentat, iar mama, o femeie extraordinară pentru care clapele nu au niciun secret). Da, în club Control, concertul lui Judith Hill a fost un show în care muzica a fost un adevărat liant. Acompaniată de cei apropiați, Judith Hill nu doar c-a cântat, ci a intrat în legătură cu toți cei din sală, iar vocea ei deosebită, cu inflexiuni care o fac unică, a trecut repede de la R&B la funk, s-a întrecut pe sine pe ritmuri jazz și gospel, astfel încât toate piesele interpretate au fost un festin muzical în adevăratul sens al cuvântului.
Până la concert, am ascultat piesa „Cry, cry, cry” de multe ori, dar în momentul în care Judith Hill a interpretat-o live, întregul univers s-a oprit în loc, la propriu. Rar mi-a fost dat să simt atâta pasiune într-o singură piesă, iar improvizațiile care nu se regăsesc în varianta de studio au făcut ca cele aproape 5 minute să rămână pentru totdeauna în inimile celor prezenți. Piesa respectivă a devenit tangibilă, m-a făcut să percep fiecare notă altfel, să simt fiecare ton dintr-o cu totul altă perspectivă.
Live, Judith Hill este cu totul altfel, vocea ei te urcă și te coboară, te zgâlțîie și te mângâie, te alintă și te sugrumă, iar sfârșitul fiecărui cântec te lasă cu acel WOW pe buze și-n gând. Aceeași senzație am mai trăit-o la concertul Beth Hart.
La Judith Hill, trecerile de la o piesă la alta se fac rapid, astfel încât „The Pepper Club”, „Beautiful Life” ori „My people” de la bis s-au legat într-un tablou muzical perfect, dând senzația de poveste pe care Judith Hill a povestit-o în stilul ei. Un stil uneori alert, uneori calm, uneori vesel, alteori ușor trist, așa cum e viața ei, a noastră, a tuturor.
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze de la concertul lui Judith Hill
Despre piesa Beautiful Life, Judith Hill a spus c-o dedică mamei sale, care este o adevărată luptătoare deoarece a învins cancerul și a reușit să demonstreze că viața merită trăită iar asta arată că motorul cântecelor sale îl reprezintă iubirea. Și ce poate fi mai frumos pentru un interpret decât să transmită această dragoste celor din jur... iar cuplurile din sală au demonstrat că iubirea din muzica lui Judith este trăită și de ei prin săruturile din timpul concertului.
Judith Hill este un adevărat vulcan, iar energia transmisă de ea în timpul concertului a fost extraordinară, mai toți cei prezenți în sală lăsându-și trupurile să se miște, să vibreze la notele pieselor. A fost cel mai plăcut mod de a începe o săptămână. „Ăsta da concert, ți-am zis eu că n-o să regreți”... așa ziceau toți la ieșirea din club, cărora nici nu le-a mai păsat de frigul și de ploaia de afară.