Comunitatea iubitorilor de tango din București a putut să se bucure de muzica Narcotango pe 5 septembrie la teatrelli – theatre, music & more și pe 6 septembrie la Teatrul de Operetă și Musical “Ion Dacian”.
Tangoul este ca o limbă străină. Așa cum recunoști englezii după accentul afectat sau italienii după vocea ridicată, tot astfel poți recunoaște un dansator de tango într-o mulțime. Sunt parcă mai impunători, mai drepți, mai eleganți. Există o senzualitate în tocurile înalte ale femeilor, în cămășile bărbaților, în părul strâns la spate și în rochiile diafane sau mulate. Iar dacă doi dansatori de tango se întâlnesc pentru prima dată, pot dansa fără să schimbe un cuvânt pentru că muzica, ritmul și corpul sunt singura limbă de care au nevoie. Iar Narcotango crează un limbaj universal ce nu numai că îmbină nelipsitul bandoneon cu chitară, bas, clape și tobe, ci și mixează clasicul sound de tango cu influențe jazz, rock și electro.
Teatru de Musical și Operetă “Ion Dacian” a fost locația perfectă pentru întâlnirea de dumică seara a iubitorilor de tango. Lobby-ul cu aer de cafenea crea un spațiu intim în care lumina roșie a spot-urilor se reflecta în candelabrul imens, format din instrumente muzicale.
Carlos Libedinsky, Marcelo Toth si Mariano Castro, muzicienii au intrat îmbrăcați în negru, învăluiți doar de lumina difuză a reflectoarelor. Printre proiecții din Buenos Aires și vocea lui Carlos Libedinsky, printre dansatori de tango români și argentinieni, printre stiluri de dans clasic și contemporan, piesele celor de la Narcotango precum “Solo por hoy” sau „Cuenco”te cuprindeau în vraja lor. Iar publicul se alătura aplaudând și fredonând “Gente que si”. La cea mai mică invitație s-ar fi ridicat și ar fi urcat pe scenă să pornească o milonga.
Trupa argentiniană experimentează cu sunetele, oferind parcă instrumentelor libertatea mișcărilor de tango. În tango, pașii nu sunt învățați dinainte. Dansatorii ascultă muzica, improvizează și crează structuri noi. În muzica celor de la Narcotango soloul de tobe lăsa loc pianului, căruia i se alătura bandoneonul cu notele sale seducătoare sau chitara cu tonalități electrice. Iar dansatorii, strânși în îmbrățișare, urmează ritmul, lăsându-și corpurile să descopere fiecare sunet în parte.
Muzicienii au povestit că se întorc mereu cu drag în România, în special Mariano Castro care este căsătorit cu o româncă. Acesta a fost cel care a relatat, spre deliciul audienței, în românește, cum a văzut crescând comunitatea de dansatori de tango și bucuria pe care o simte trupa când ține un concert în România. Au plecat cu promisiunea de a reveni anul viitor.
