Concertul a fost deschis de trupa românească Taine, o formație cu un sound aparte, un ansamblu de elemente death, thrash şi progressive metal. Cu o activitate de 20 de ani în spate, Taine reprezintă un nume important pe scena metal din România. Andy Ionescu și colegii săi au impresionat mulți fani prin persistența și inovația de care au dat dovadă de-a lungul anilor.
Poze de la concertul Taine
A urmat trupa poloneză Blindead, prestația acesteia fiind anunțată de coperta noului album “Abscence”, proiectată în spatele scenei. Încă de la intrarea lor pe scenă, “biserica” a fost cuprinsă de o atmosferă sumbră și apăsătoare, publicul fiind dirijat printr-un spectacol bine conceput. Polonezii au îmbinat rock-ul alternativ cu doom metal-ul, răspândind o stare de spirit copleșitoare, trecând de la o extremă la alta, de la slow motion și calm la pasaje rapide și caracterizate de furie, neliniște și tulburare. Proiecțiile au avut un rol important în menținerea publicului într-o tensiune psihică, existând o evidentă discrepanță între înfățișarea brutală a oamenilor de pe scenă și fragilitatea imaginilor expuse în spatele lor, imagini ce aduceau în prima plan denigrarea ființei umane.
Poze de la concertul Blindead
Montarea celor 4 LCD-uri pe scenă anunța apropierea momentului culminant al serii, o prestație ce eram convinsă ca avea să fie grozavă. Interiorul clubului strânsese în jur de 200 de oameni pregătiți pentru un alt fel de concert. Leprous a pornit în forță și am simțit bătăile tobelor cum mă pătrund până în măduva oaselor. Fiecare membru în parte, dar și formația ca o entitate au ieșit în evidență printr-o precizie uimitoare a sunetului și a mișcărilor de pe scenă. Fiecare detaliu a fost bine pus la punct și calculat. Norvegienii au reușit să transforme Silver Church într-un templu al unei muzici unice, cu influențe de progressive și alternative rock și tendințe psihedelice de post-metal. Leprous a oferit publicului român reprezentări obscure ale pieselor de pe recentul album “Coal”, pe care tocmai îl promovează, dar și piese mai vechi, precum “Restless” sau “Passing”. Trupa norvegiană s-a distins prin exactitate, fermitate și un stil aparte de a da senzația de ordine și disciplină într-un context de dezlănțuire, fiind bine organizați în timp ce declanșau și amplificau sistematic haosul pe scenă. Imaginile ce rulau pe cele 4 ecrane din spate erau în acord.
Publicul, deși inițial a părut mai timid și așezat la locul lui, a reușit să se dezmorțească și să se manifeste pe parcursul concertului, culminând cu melodia de sfârșit, în care scena tremura și mulțimea era în extaz, prinsă în mrejele norvegiene. Întregul spectacol s-a ridicat la nivelul așteptărilor, dar din păcate publicul nu a fost atât de numeros pe cât ar fi meritat cele trei trupe. Dragi promoteri, comunicați astfel de concerte! Fani ai metalului, veniți la cântări, simțiți muzica, bucurați-vă de show și încurajați artiștii preferați!