Noh, Depeche Mode a ajuns şi acolo unde ţuica-i bună şi oamenii calmi, adică la Cluj. După ce în trecut bifaseră Bucureştiul, pe 23 iulie, Cluj Arena a fost punctul terminus al Global Spirit Tour, adică ultima redută a unui traseu de aproape două luni, care a început la Stockholm pe 5 mai. Dacă vreţi să vă faceţi o idee în legătură cu acest Global Spirit Tour, aflaţi că Dave s-a întâlnit cu aproape 2 milioane de fani din 32 de oraşe. Dacă luăm în calcul că au existat vreo 21 de ţări, atunci putem înţelege complexitatea acestui turneu maraton. Şi da, Cluj s-a aflat pe această hartă şi pentru câteva ore, The revolution was there....
A fost poreclit The Cat de medicii care de vreo patru ori l-au readus pe linia de plutire, dar se pare că Dave are o forţă pe care puţini o pot înţelege. La viaţa lui s-a confruntat cu depresii, tentative de suicid, consum de droguri, dar nimic nu l-a împiedicat să urce pe scenă. A urcat şi dumincă seară şi a fost senzaţional...la propriu. Teatral, cu mişcări care deja l-au consacrat şi pe care le face ori de câte ori exprimă ce simte, ori de câte ori vrea să dea versurilor acea tuşă personală sau ori de cîte ori vrea, de ce nu, să şocheze puţin. Şi da, Dave poate să facă toate astea. Poate să fie cald, poate să fie lasciv, poate să fie peste tot, pe scenă, poate să fie în minţile tuturor şi-i place a naibii de mult. Îii place să cucerească scena, adoră să interacţioneze cu cei care au plătit să-l vadă, iubeşte să cânte şi să simtă că publicul e acolo pentru el. Şi cui nu i-ar plăcea asta. Că doar nu e pe scenă de ieri, de azi.. e de o viaţă, sau de zece, sau poate dintotdeauna.
Cu vreo 10 minute înainte de ora 21, deja toţi ochii erau aţintiţi spre scenă. Normal, pentru că în ritmuri de Going backwards, au apărut ei, Depeche Mode, a apărut un Dave cu un sacou de culoarea vişinei, un Martin Gore cu unghiile date cu lac negru şi totul a început acolo, atunci, în momentul acela.... Din acea secundă, n-a mai existat timp mort, n-a mai existat persoană care să nu aplaude, n-a existat decât o masă de oameni care văzută pe ecranele de lângă scenă arăta ca un vulcan viu, care urma să erupă stări, sentimente, bucurie, emoţii.
De la primele acorduri mi-am dat seama că sonorizarea este impecabilă, astfel că notelor nu le-a fost greu să curgă din boxe şi să se lipească de toţi cei care au făcut ca Arena să pară neîncăpătoare. Nu au existat sunete mofăite, zgomote, nimic care să interfereze cu piesele deja cunoscute, totul s-a integrat perfect în scenariu şi a creat un sound real Depeche Mode. Melodiile s-au închegat într-un tablou perfect, astfel că de la ”So Much Love”, ”Corrupt”, ”World in my eyes”, ”Cover me”, ”Barrel of a gun”, ”Enjoy the silence” sau ”Wrong” s-a trecut la ”Home” interpretată de Martin Gore şi la ”Where’ s the revolution”, piesă care tronează în cel de-al 14 lea album al trupei, ”Spirit”, adică exact materialul pe care ei îl promovează acum. Este un album pe alocuri tăios, dacă ne uităm la versurile ”We are not there yet/We have not evolved /We have no respect /We have lost control”, cu multe întrebări, sau cu versuri care te trimit în tine, ”There's a fire/ In my veins/ The desire/ Causes pain /I will say it/ Again”.
Pentru o trupă ca Depeche Mode, detaliile fac diferenţa şi un lucru e clar: nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Nici data de încheiere a turneului nu a fost una oarecare, ea coincizând cu data de naştere a lui Martin Gore. Aşa că vă daţi seama că o tuşă de emoţie a venit şi de la momentul în care Gore a interpretat piesa "Home" şi când întreaga arenă s-a luminat de beculeţele telefoanelor mobile.
Toate inimile, fie ele mici şi negre, au simţit Ceva, în acele clipe, acel Ceva personal al concertului, acel Ceva pe care un artist adevărat nu se teme să-l aducă în faţa publicului. Şi vocile la unison, din public, care i-au cântat la mulţi ani, florile aruncate pe scenă, toate aplauzele l-au făcut pe Martin să lăcrimeze şi să mulţumească tuturor. A primit şi un pupic pe frunte şi de la Dave, aşa, ca de la coleg de trupă la prieten de o viaţă.
Întreg concertul a fost aşa, cald, puternic, prietenos, a fost complet şi complex, i-am simţit aproape pe toţi, i-am văzut cum dau totul pe scenă pentru că-i respectă pe cei cărora le cântă. Şi tot din respect, bisul a fost cu piese alese pe sprânceană, Somebody, Walking in my shoes, Heroes şi... Personal Jesus. Nu cred că există cineva care chiar nu a auzit măcar o dată melodiile astea, aşa că vă daţi seama cum s-au comportat adevăraţii fani, nu? Chiar dacă începuse să plouă....
Tracklist concert Depeche Mode la Cluj Arena, 23 iulie 2017:
- Going Backwards
- So Much Love
- Barrel of a Gun
- Pain That I’m Used To
- Corrupt
- In Your Room
- World In My Eyes
- Cover Me
- Question of Lust
- Home
- Poison Heart
- Where is The Revolution
- Wrong
- Everything Counts
- Stripped
- Enjoy The Silence
- Never Let Me Down
- Somebody
- Walking in My Shoes
- Heroes
- I Feel You
- Personal Jesus