Concertul Kenny Garrett Quintet, deschis de pianistul Alex Pădureanu și prezentat de Florian Lungu, a fost presărat cu o mulțime de condimente, dacă ne este permis să folosim această metaforă. Am avut parte de muzică la un nivel superior de complexitate, de schimbări dramatice de ritm și energie, de o angrenare uimitoare a publicului în concert și nu în ultimul rând, de un personaj episodic care și-a pus amprenta în mod original pe această cântare.
Kenny Garrett a concertat la Sala Radio din Bucuresti pe 14 mai 2015 │ FOTO: Catalin Oancea / InfoMusic.ro
Este foarte greu să scriem o recenzie care să redea exact ce s-a întâmplat la Sala Radio în seara de 14 mai, pentru simplul motiv că o relatare prin cuvinte este lipsită de orice fel de trăire, iar trăirile și sentimentele contradictorii au abundat la concertul lui Kenny Garrett.
Prima persoană care a urcat pe scenă a fost omul de radio Florian Lungu, un personaj omniprezent în mediul jazzistic din România. "Moșu" a făcut o prezentare stufoasă artiștilor care urmau să ocupe scena Sălii Radio, în stilul său caracteristic, cu multe detalii, istorice și metafore jucăușe.
Primul artist care a încălzit scena Sălii Radio a fost pianistul Alex Pădureanu, fiul Corneliei Catanga, care și-a demonstrat talentul timp de aproximativ 20 de minute. I-am apreciat tehnica și calitățile sale de muzician, dar nu am simțit că un concert precum cel al lui Kenny Garrett avea nevoie de vreun alt act în deschidere.
Kenny Garrett a concertat la Sala Radio din Bucuresti pe 14 mai 2015 │ FOTO: Catalin Oancea / InfoMusic.ro
După retragerea lui Alex Pădureanu, Florian Lungu i-a invitat pe scenă pe Kenny Garrett (saxofon), Vernell Brown (pian), Corcoran Holt (bass), McClenty Hunter (baterie) şi Ruby Bird (percuție), dând astfel startul spectacolului. Nota în care a început concertul a fost una ușor deranjantă atât pentru public, cât și pentru o parte dintre instrumentiști, din pricina sunetului care nu era bine sincronizat. După câteva momente în care ne-am strâmbat din pricina atacului către urechi și în care am observat instrumentiștii cum făceau semne către sunetist, situația a început să se aplaneze și noi am început să ne bucurăm de muzică.
Ei bine, după scurt timp de la începerea concertului am avut parte de prima repriză de "condimente" a serii, care s-au încadrat în categoria de sentimente jenante rar întâlnite în rândul publicului la un concert de jazz. Această jenă a fost cauzată de cântăreața Cornelia Catanga, care s-a suit pe scenă în timp ce instrumentiștii erau în plin foc al unei piese, încărcată cu un braț de trandafiri. Ea s-a oprit la fiecare instrumentist, oferindu-le câte un trandafir, după care s-a poziționat în spatele contrabasistului și a început să arunce cu petale de trandafiri în sus, peste cei aflați pe scenă. Kenny Garrett a fost deranjat de gesturile ei și a îndrumat-o politicos să se dea jos de pe scenă, continuând apoi să cânte. După ce momentul s-a consumat, toată lumea a uitat de Cornelia Catanga, căci focusul concertului era, bineînțeles, altul.
Acest focus a fost muzica și gradul elevat de interacțiune al instrumentelor pe compoziții extrem de complexe. Ne-am simțit incompetenți și cu mintea blocată atunci când am ascultat anumite piese și am realizat că stând pe scaun și analizând, fără a ști ce înseamnă să cânți în mod profesionist la un instrument, alături de alți oameni pe o scenă, nu puteam înțelege de fapt nici măcar 10% din ce trăiau acei muzicieni și din ce intenționau să ne transmită. Aceste gânduri ne-au ieșit la iveală după o bucată muzicală incredibilă, care a adus alt tip de condiment concertului. A fost acel gen de bucată care urcă în complexitate și intensitate, iar atunci când se află în punctul de climax rămâne acolo pentru o perioadă îndelungată, parcă dorind să se prelungească mai mult și mai mult. Instrumentiștii se află într-un soi de transă în timpul acestor gen de manifestări, parcă părăsind corpul fizic și devenind ființe superioare, din altă dimensiune.
Kenny Garrett a concertat la Sala Radio din Bucuresti pe 14 mai 2015 │ FOTO: Catalin Oancea / InfoMusic.ro
Percuționistul Ruby Bird a făcut în mod special diferența, dând o stare unică și însoțind saxofonul din altă lume al lui Garrett, cu ajutorul sunetelor subtile și naturale ale instrumentelor sale de percuție. A fost, cu siguranță una dintre cele mai transcendetale momente muzicale pe care le-am trăit, iar expresia lui Kenny Garrett atunci când piesa ajunsese la final, ochii lui dați peste cap, ne-au arătat încă o dată ca ceea ce s-a întâmplat pe scenă a fost dincolo de înțelegerea noastră.
Ei bine, ca să rupă filmul acestui trip nelumesc, cvintetul a schimbat registrul și s-a mutat către funk, făcând publicul să uite de confuzie și să se miște ușor, în ritmuri vesele. În ultima parte a concertului, Kenny Garrett a dorit cu tot dinadinsul să introducă publicul într-o atmosferă veselă, să îi schimbe energia, căci placiditatea de până atunci nu era deloc atrăgătoare. A început să ne invite încet să îi susținem cu aplauze și cu ritmuri din palme, după care ne-a invitat să ne ridicăm și să ne mișcăm așa cum simțim. Până la sfârșit, toată sala se mișca în ritmuri de funk, bătea din palme, fredona un refren și chiuia din toți rărunchii.
Kenny Garrett a concertat la Sala Radio din Bucuresti pe 14 mai 2015 │ FOTO: Catalin Oancea / InfoMusic.ro
La finalul concertului, Alex Pădureanu s-a suit pe scenă pentru a fi aplaudat alături de cvintetul lui Kenny Garrett, iar mama sa, Cornelia Catanga, revenind și ea pe scenă pentru a-și exprima solidaritatea față de "frații ei de culoare", a fost răsplătită cu huiduieli pentru lipsa ei de tact dovedită la începutul concertului.
Dacă ne detașăm de perspectiva publicului și privim concertul per ansamblu, putem constata că cei care au fost prezenți la recitalul Kenny Garrett Quintet au fost trecuți printr-o mulțime de stări diferite pe parcursul serii: de la plictiseală la jenă, de la uimire la nedumerire, de la placiditate la energie maximă. O adevărata probă psihică pentru cei care au fost atenți la ce s-a întâmplat în seara de 14 mai la Sala Radio.
