Diary of Dreams. Stop. Tiarra. Stop. Concert. Stop. The Silver Church. Stop. 29 februarie. Stop.
Dragă jurnalule, aseară a fost dark de tot. Şi nu orice fel de dark, ci darkwave. Tot nu te-am lămurit? Hai să-ţi explic. Adrian Hates a trecut pe la Bucureşti şi a susţinut un concert. Da, ai auzit bine, Adrian Hates, cel care în urmă cu aproape 20 de ani s-a gândit că ar putea pune pe picioare un proiect, Diary of Dreams, a ajuns şi în The Silver Church unde a cântat aproape două ore. Bine, ca să fim mai exacţi, o oră şi jumătate, timp în care culoarea neagră şi jocurile de lumini de pe ecranul din spatele scenei au fost cele care le-au confirmat tinerilor cu ţinute extravagante că se află în locul potrivit. Noroc că nu a trecut bunica pe acolo, că s-ar fi mirat de băieţii machiaţi şi purtători de fuste negre. Eh, jurnalule, aşa-s fanii adevăraţi, nu?
Lebenslnang, MenschFeind? Merg cu apă plată sau cu gin tonic? Nu, nu servim aşa ceva la masă. Jurnalule, esti nebun, eu îţi zic de piesele cu care Adrian a început maratonul dark. Se vede că eşti depăşit de situaţie dar lasă că remediez eu situaţia. Aşadar, să-ți mai spun că Adrian a trecut prin mai mult de 10 piese, şi mai recente şi de pe albumele mai vechi. După un Intro de vreo câteva minute, Adrian a intrat rapid în pâine şi a aruncat în urechile cu cercei ale fanilor, piesa The Wedding. Nici pe asta n-o ştii? Face parte din tracklistul albumului if, cel de-al nouălea material discografic al trupei, lansat în 2009, alături de piesele King of Nowhere, 21 Grams of Nothing, Choir Hotel şi Wahn!Sinn? care s-au regăsit şi în concert. Dar, dragă jurnalule, să-ţi mai spun ceva. Spre final, la piesa Amok, cei prezenţi i-au arătat lui Adrian că îi cunosc versurile I put so much faith into you/ I trusted everybody except myself/ Tales of your behaviour/ Like paper in a book/ You try to be my saviour/ How come you can not see the truth? Şi au asigurat refrenul...I Am-oK, if I Am-oK, you see... Frumos, nu?
Să-ţi mai zic, dragă jurnalule, că Adrian a trecut şi prin MenschFeind, Chemicals, The Plague, Reign of Chaos, Giftraum, Echo in Me, False Affection, False Creation, nu a renunţat la Undividable şi Kindrom. Ţi-am zis de la bun început că Diary of Dreams este o trupă din Germania, nu? Şi ştii bine că nemţii fac exact ceea ce spun, nu? Adică atunci când spun că este ultima melodie, te aştepţi ca aşa să fie. Dar uite că în cazul lui Adrian, fanii l-au convins să revină pe scenă chiar şi după ce spusese gata, stop concert. Ce ţi-e şi cu artiştii aştia care-şi respectă publicul!
Diary of Dreams- The wedding
Jurnalule, să-ţi mai spun ceva, aşa, la încheiere. În deschiderea concertului Diary of Dreams a cântat trupa Tiarra, adică o mâna de muzicieni de pe la noi, opt la număr, care sunt pe piaţa muzicală din 2004. Interesant este că John, clăparul, a absolvit Liceul de Muzică Dinu Lipatti din Bucureşti iar Anda, vocea feminină, a absolvit Facultatea de Arte din capitală... la restaurări. În cei aproape 8 ani de luptă pentru un loc în playlistul fanilor, trupa a lansat albumele Drama Per Musica (2004), Post Scriptum (2008) și EP-ul Le monde de tenebres. Păcat că în The Silver Church nu au prea avut noroc. Ba nu le-a funcţionat microfonul, ba n-au mai avut timp că trebuia să lase locul liber pentru Diary of Dreams....Poate data viitoare, băieţi şi fete.
Galerie foto din concertul Diary of Dreams
Fotograf: Mihai Cerveneanu / INFOMUSIC
