Am mai spus și cu alte ocazii că un concert al unor oameni care persistă în această meserie pentru mai mult de douăzeci de ani va merita întotdeauna ascultat, atât pentru că în mod cert experiența își va arăta amprenta, cât și pentru că simpla observație a evoluției lor este un proces interesant. Ei bine, în cazul lui Julio Iglesias, care cântă de patruzeci și patru de ani pe scenele lumii, a fost demonstrată într-adevăr experiența, dar procesul de observație a fost mai degrabă unul dezamăgitor.
Debutul concertului, cu piesele "Amor Amor Amor" și "Moralito" a fost un pic confuz pentru urechile noastre, în primul rând pentru că sunetul era surprinzător de prost și a trebuit să ne străduim puțin ca să ne obișnuim urechea cu el, și în al doilea rând pentru că nu reușeam să ne dăm seama dacă Julio face playback sau nu. Vocea suna perfect, exact ca pe melodiile originale, dar combinată cu distorsiunile produse de calitatea proastă a sunetului și mișcările ciudate ale gurii cântărețului, ne-a făcut să credem ca era vorba de playback.
Julio Iglesias în concert la Sala Palatului pe 24 octombrie 2013
Ei bine, nu era așa, și am regretat că l-am subestimat astfel pe Iglesias. După primele două piese și-au făcut loc altele cu mai puțin accent pe partea instrumentală, unde i-am putut cântări clar vocea. Ei bine, trebuie să recunoaștem că este demn de toată lauda pentru că la vârsta de 70 de ani reușește să cânte aproape la fel ca la 30 de ani, și în mod cert toată sala l-a apreciat pentru acest lucru.
Spectacolul în sine este gândit să țină publicul alert, și aici se arată experiența îndelungată în susținerea concertelor. Riscând să devină foarte plictisitor din pricina vârstei înaintate și a mișcarilor limitate pe spațiul scenei, Julio Iglesias a fost susținut de către trupa sa, de către un grup de backing vocals format din trei domnișoare draguțe și de către un cuplu de dansatori de tango care și-au făcut apariția de două ori pe parcursul concertului.
Julio Iglesias în concert la Sala Palatului pe 24 octombrie 2013
Dedicațiile și coverurile pe care le-a interpretat pe parcursul concertului au avut din nou darul să schimbe cât mai des registrul pieselor și să bucure spectatorii. Astfel, Julio a interpretat "Caruso", după un scurt discurs dedicat lui Luciano Pavarotti și "Ne me quitte pas" de dragul lui Jacques Brel, plus alte coveruri precum "Never Gonna Dance Again" - George Michael, "Corazon Partio" – Alejandro Sanz sau "Can’t Help Falling in Love with You" – Elvis Presley.
Dezamăgirea despre care vorbeam a venit din perspectiva exprimării personalității artistului pe scenă. Știam că Julio Iglesias a cântat toată viața despre dragoste și că a însoțit prin cântecele lui multe povești romantice de-a lungul și de-a latul globului. Știam că sala plină ochi din București și că rugămintea de a susține și un al doilea concert se datorau unor oameni romantici, nostalgici, care de abia așteptau să audă acele cântece care au însemnat atât de mult pentru ei, direct din gura celui care le cântă. Aceste lucruri le știam, dar nu știam că acest romantism promovat de Julio Iglesias se va transforma în ceva de mare prost gust pe parcursul serii. Lui Julio îi plac femeile foarte mult, asta este clar, atât de mult încât insistă să le sărute pe gură și să le mângâie în timpul concertelor, lucru care în mod cert îl face să se simtă foarte bine, dar care din păcate aduce o doza generoasă de prost gust și chiar strică imaginea și dispoziția unor oameni.
Julio Iglesias în concert la Sala Palatului pe 24 octombrie 2013
Publicul Sălii Palatului nu a fost vizibil deranjat de gesturile lui Julio față de colegele sale de scenă și a continuat să îl susțină în mod generos cu aplauze, urale, flori și diverse alte cadouri până la sfârșitul concertului. Julio Iglesias a vorbit foarte mult cu publicul român, iar ei l-au crezut. Nu știm dacă spune aceleași lucruri oamenilor din fiecare țară pe care o vizitează, dar cuvintele de laudă și apreciere față de România sunau de parcă ar fi țara lui de suflet. După multe vorbe, multe cântece de dragoste, multe gesturi de ducere a mâinii la inimă și multe flori aruncate pe scena, Julio Iglesias s-a retras mulțumind publicului, dar fără nici un bis. Era clar că mai bine de o oră și jumătate de cântat fusese un interval suficient pentru vârsta lui.
Pentru mine fusese prea mult, romantismul nu mai era demult sincer, iar piesele, deși din diferite repertorii, deveniseră de ceva vreme plictisitoare. Pentru majoritatea celor care au umplut Sala Palatului nu fusese totuși suficient, rămânând o vreme să aplaude, câțiva chiar lângă scenă, sperând la o întoarcere și la un autograf, speranțe care nu s-au îndeplinit.
Julio Iglesias în concert la Sala Palatului pe 24 octombrie 2013
Vezi galeria completă de poze cu Julio Iglesias în concertul de la Sala Palatului, 24 octombrie 2013
