Sunt unele concerte care te fac să te simți ca acasă. Ca și cum te afli în propria casă, înconjurat de o mulțime de prieteni cu care ești extrem de familiar, iar unii dintre ei, mai talentați la muzică, s-au decis să îți facă un cadou: să cânte pentru tine. Cu siguranță ați trăit și voi acest sentiment, mai ales dacă sunteți consumatori de muzică jazz.
Pe 18 aprilie așa ne-am simțit și noi, ca acasă, în Sala Palatului, la concertul John McLaughlin & The 4th Dimension, într-o atmosferă destinsă, relaxată, mângâiați de muzică bine definită și înconjurați parcă de prieteni al căror entuziasm ne bucura mai mult decât propriul entuziasm. Și nu e vorba despre un entuziasm clasic, care ne făcea să debordăm de energie, ci unul molcom, tacit, vizibil prin atenția cu care prietenii noștri observau concertul și prin micile gesturi, aplauze sau bătăi pe ritm.
Comunicarea dintre public și artist, esențială în concertele jazz
Asta e extrem de plăcut în comunitatea ascultătorilor de jazz, limbajul non-verbal prin care se înțeleg, punctele cheie în care știu să aplaude, comunicarea directă cu artiștii de pe scenă și felul în care se simt recunoscători pentru ce au primit. Publicul a comunicat astfel cu John McLaughlin și a fost susținător și plin de apreciere, mai ales într-un moment cu probleme tehnice pentru bassistul Étienne Mbappé.
Deși jazzul este încă o muzică de nișă, iar John McLaughlin și grupul său The 4th Dimension nu au avut Sala Palatului plină în față, sentimentul este că a fost perfect exact așa cum a fost: o experiență condensată și profundă, pentru cei "care înțeleg ceva din asta", așa cum a zis maestrul Alexandru Andrieș care se afla și el în public.
Muzica nu ține cont de gen și definiții
John McLaughlin a trecut prin zeci de ani de carieră muzicală și experiență concertistică (Mahavishnu Orchestra, Shakti), iar asta se simte prin siguranța de sine și relaxarea de pe scenă, cuplate cu atenție și dedicație în fiecare moment. Partenerii săi din trupa numită "The 4th Dimension" sunt Ranjit Barot (tobe), Étienne Mbappé (bas) și Gary Husband (clape, tobe), iar alături de ei John McLaughlin ne-a condus într-o călătorie atemporală în care genurile muzicale nu au limite și definiție.
Audiția muzicii care nu are ca punct de focus vocea, solistul sau solista, ci scoate în evidență fiecare instrument în parte pe parcursul unei piese, rafinează și antrenează altfel auzul și simțul muzical al ascultătorilor. Am realizat asta observând cum toți membrii trupei își folosesc vocea în anumite piese, dar fără să iasă în evidență, ci ca să însoțească celelalte instrumente. Ascultătorii de muzică instrumentală, în special de jazz, își antrenează astfel atenția distributivă și creează noi conexiuni neuronale în creier.
Concertul a făcut parte din seria Jazz Night Out, organizată de Twin Arts, cei care se ocupă cu grijă și rafinament să aducă o mulțime de nume recunoscute ale jazzului internațional pe scenele din România. Ei au avut grijă și de studenții de la secția de jazz a Universității de Muzică București, care au beneficiat de invitații gratuite la acest concert, având astfel ocazia să vadă live pe unul dintre chitariștii "mamuți" ai muzicii jazz internaționale.
Mulțumim John McLaughlin & The 4th Dimension și la cât mai multe astfel de concerte relaxante, cu artiști joviali și experimentați care să ne răsfețe în atmosferă de familie!