De câte mâini ai nevoie pentru a cânta la chitară? Două, generic vorbind. De câte mâini ai nevoie pentru a cânta la chitară ca Joe Satriani? Insuficiente. Un răspuns cât se poate de franc, direct și neîmpodobit metaforic. Oricine l-a ascultat măcar o dată pe Joe Satriani a ajuns fără prea mare dificultate la concluzia că anumite lucruri nu pot fi explicate, ci trebuie pur și simplu trăite și acceptate drept "imposibil de încadrat în limitele omenescului". Și asta pentru că în mâinile lui, o chitară dezlănțuie incontrolabilul cu lejeritatea mișcării de rotație a acelor de ceas, contrastul dintre lentoarea minții absorbite de muzică și repeziciunea atingerii coardelor dând naștere unui gol semantic, înlocuit apoi de un rudimentar "Uau!". Adăugând acestei senzații un joc de lumini perfect sincronizat cu pulsul sunetelor "extraterestre", o Sala Palatului încătușată de un public adus la extaz, și Nicu Patoi & Platonic Band în deschidere, ajungem în cele din urmă la parametrii concertului Joe Satriani din seara zilei de 20 mai. Mai lipsește doar retrăirea momentului, ce poate fi redefinită mental ori de câte ori îi ascultăm albumele.
Joe Satriani la primul concert în România - Sala Palatului, 20 mai 2013
Vezi galeria foto Joe Satriani în concert la Sala Palatului
De-abia acum am înțeles ce capacitate acustică și artistică are Sala Palatului ca încăpere destinată spectacolelor. Potențialul există, se transformă la maxim cu o sonorizare perfectă, iar cu Joe Satriani pe scenă acesta a fost cu mult depășit. Întreaga sală a vibrat în permanență, fiind însuflețită prin jocul de lumini și o calitate excelentă a sunetului. Iar în prezența a aprox. 4300 de oameni dedicați trup și suflet momentului ce se consumă pe scenă, am uitat că mă aflam la Sala Palatului, la un concert în România. Totul a căpătat proporții mult mai mari, la fel de mari pe cât de puternică a fost emoția transmisă.
Înainte de a-l asculta însă pe Joe Satriani, publicul a intrat în starea de concert prin atmosfera creată de Nicu Patoi & Platonic Band. Ascultându-i am ajuns la concluzia că modestia nu este nicidecum demodată și atunci când este îmbrățișată atât de firesc de către instrumentiști precum Nicu Patoi, Răzvan Lapi și Adrian Ciuplea, orice tip de aroganță, îndreptățită sau nu, devine rușinoasă.
Nicu Patoi & Platonic Band la Sala Palatului
Vezi galeria de poze Nicu Patoi & Platonic Band la Sala Palatului
"Mulțumim pentru aplauze. Noi am cântat de foarte multe ori în această sală, dar niciodată unui public atât de special și pe care ni-l doream de atât de multă vreme. E o ocazie specială și suntem foarte emoționați. Adi în curând trebuie să plece în turneu cu Steve Vai și vroiam să spun că nu cred că o să am emoții atât de mari cu Steve Vai pe cât am acum. Pentru noi sunteți foarte importanți și ne bucurăm că se poate să fim aici, înaintea lui Joe Satriani. Mai mult decât atât, noi avem un album, sper că l-ați remarcat în foaierul Sălii Palatului, și ne-ar plăcea să-l ascultați." - Nicu Patoi
Recitalul susținut de cei trei a fost cred cea mai bună alegere pentru deschiderea concertului, setlistul compus din piese de pe noul album al trupei, "Sweet Little 6String", transmițând un mix de rock și blues complementar stilului abordat de Satriani. Deși formația nu a fost prezentă pe scenă în formulă completă, Berti Barbera concertând în aceeași seară cu Nicu Alifantis într-o altă locație, prestația Platonic Band a fost ireproșabilă.
Joe Satriani in deschiderea concertului de la Bucuresti
Joe Satriani a urcat pe scenă puțin după ora 21:00, startul concertului fiind dat de un solo de tobe dezarmant. După trei piese interpretate fără respiro, dar cu o avalanșă de aplauze pe fundal, chitaristul american a salutat publicul român, ținând brațele larg deschise, ca pentru o îmbrățișare platonică.
"Mulțumim, mulțumim. Ne-a luat ceva timp să ajungem aici, dar vreau să vă mulțumim că ne-ați invitat. Vom cânta atât piese mai vechi, din anii '80, '90, cât și piese mai noi, de pe ultimul album, "Unstoppable Momentum".
Mai departe Joe Satriani a făcut ceea ce știe el mai bine. Să uimească. Prestația sa live nu poate fi descrisă decât printr-o trecere în registrul absurdului, a absurdului de bun. Felul în care reușește să creeze atât de multe voci cu un singur instrument, de parcă chitara ar fi o extensie a corpului său, te lasă vlăguit de aprecieri și însetat de mai mult. Din mâinile lui Satriani iau naștere sunete, capabile să creeze un univers muzical infinit. Ai impresia că spațiul și timpul se dilată pentru a încorpora noi și noi acorduri de chitară, ce printr-un simplu efect sau tehnică de interpretare capătă mereu alte valențe. "Surfing With The Alien", cum bine spunea titlul uneia dintre piesele de rezistență ale chitaristului.
Concert Joe Satriani la Sala Palatului pe 20 mai 2013
"Cum vă simțiți? Sunteți un public fantastic, vă iubim!", a reacționat Satriani la ropotele de aplauze ce se întețeau de la o piesă la alta. Din rândurile de sus ale sălii se vedea doar o mare de mâini, compactă și unită prin muzica oferită cu multă generozitate de către unul dintre cei mai buni chitariși ai lumii. Publicul a fost mai cooperant ca niciodată, comparativ cu alte concerte de la Sala Palatului, aplaudând și chiar cântând fără să aștepte îndemnul celui de pe scenă.
Cele mai savurate momente ale serii au fost cele ale interpretării pieselor "Cryin'", "Always with Me, Always with You" și "Summer Song". Cunoscute de către publicul larg, single-urile au consolidat conexiunea emoțională cu cei din sală, fiecare așteptând să asculte probabil cel puțin una dintre aceste piese.
Două ore s-au evaporat pur și simplu, transa creată de muzica lui Joe Satriani rupând spectatorii de coordonata temporală. Bis-ul a fost cerut minute în șir, deși ora 23:00 fără un sfert reprezintă în mod normal un inconvenient în programul uzual al unei zile lucrătoare. Nimeni nu părea să-și dorească încheierea concertului, Joe Satriani dând impresia, de asemenea, că prestația live s-ar fi putut prelungi din punctul său de vedere. Nici vorbă de oboseală după cele 20 și ceva de piese neîntrerupte de niciun moment de pauză. Mai curând entuziasmul artistului ce și-a descoperit un nou segment de public.
Joe Satriani la primul concert în România - Sala Palatului, 20 mai 2013
Așa a fost primul concert Joe Satriani în România. Un concert cum nu credeam că Sala Palatului poate găzdui. Plină ochi, cu coridoarele acoperite de oameni. Atât ca punere în scenă, cât și ca prestație live, evenimentul a planat mult deasupra altor show-uri de aici. Motivul este unul simplu: Joe Satriani are cu adevărat public în România. Și nu în ultimul rând, la cei 56 de ani ai săi, chitaristul nu a îmbătrânit nici măcar "o notă muzicală".
Setlist concert Joe Satriani, Sala Palatului, 20 mai 2013
- Cool #9
- Devil's Slide
- Flying in a Blue Dream
- Unstoppable Momentum
- The Weight of the World
- Ice 9
- The Crush of Love
- I'll Put a Stone on Your Cairn
- A Door into Summer
- Lies and Truths
- Satch Boogie
- Shine On American Dreamer
- Three Sheets to the Wind
- Can't Go Back
- Cryin'
- Jumpin' In
- Jumpin' Out
- A Celebration
- Always with Me, Always with You
- Surfing with the Alien
Bis:
- Crowd Chant
- Summer Song
- Rubina
