Nu cred că este un secret pentru nimeni care mă cunoaște că Iron Maiden a fost și probabil că va rămâne trupa mea favorită, din toate timpurile, indiferent de genul muzical pe care l-am putea aduce în discuție. Și, ca în orice relație ce ia naștere și evoluează, pe parcursul său apar și neînțelegeri sau hopuri peste care, dacă treci, cimentezi și mai tare legătură inițială. Astfel, după cum am mai făcut-o, nu m-am ferit să laud Iron Maiden atunci când o merita sau, după caz, sa îi critic, dacă consider că trupa britanică trebuia „trasă de urechi”.
Pe același principiu am mers și în relatarea evenimentelor la care am asistat acum câteva zile (pe 26 mai 2022), când veteranii heavy metal ne-au vizitat țara din nou, cu ocazia concertului de la Romexpo. Și, din fericire, mulțimea lucrurilor bune și părerilor pozitive înregistrate cu ocazia acestui concert au eclipsat, de departe, cele câteva nemulțumiri, din păcate constante atunci când vorbim de astfel de evenimente organizate în România.
În primul rând, deși denumirea acestui turneu - Legacy of the Beast - ar putea sugera altceva, Iron Maiden nu a neglijat cea mai recentă apariție discografică din propriul repertoriu: albumul „Senjutsu”, lansat în toamna anului trecut. Deși părerile sunt împărțite în privința acestuia, eu l-am primit cu brațele deschise, albumul reușind să creeze acea „atmosferă” pe care nu o găsești decât pe discurile de calitate ale trupei. Iar scenele pe care mi le-am imaginat ascultând piesele lungi, pline de substanță, de pe „Senjutsu” am regăsit-o și în dispunerea inițială a scenei celor de la Maiden.
Astfel, într-un decor de inspirație asiatică, Bruce Dickinson (voce), Steve Harris (bass), Dave Murray, Adrian Smith, Jannick Gers (toți chitare) și Nicko McBrain (tobe) și-au început reprezentația de gală. Am „asistat” la asedierea Marelui Zid Chinezesc în „Senjutsu”, ne-am pregătit de război cu „Stratego” și, la finele incursiunii pe recentul album, am cântat versurile din „The Writing On The Wall”. Să nu uit, l-am putut admira și pe Eddie, mascota trupei, în vestimentație de samurai.
Și când ne-am fi așteptat ca Maiden să schimbe macazul și să scoată la înaintare hiturile din anii ’80, englezii au făcut-o doar parțial. Mai exact, trupa a prioritizat din nou atmosfera, emanată și cu ajutorul decorurilor teatrale inspirate de temele abordate de fiecare piesă. Și astfel, în locul unor eventuale melodii de pe „Seventh Son of A Seventh Son” sau „Somewhere in Time”, am primit „Sign of The Cross” sau „Blood Brothers”. Mai mult, primul bis a fost marcat de „The Clansman”, încă o apariție elaborată, poate mai greu de digerat, însă al cărei mesaj – „Freedom!” – este parcă mai valabil acum decât era în urmă cu câțiva ani.
Asta nu înseamnă că fanii nu și-au primit și obișnuita porție de hituri: „Flight of Icarus” a beneficiat de o scenografie de zile mari, „The Number of The Beast” și „Hallowed Be Thy Name” mi-a adus aminte de ce m-am îndrăgostit de Maiden la prima ascultare, iar publicul nu s-a abținut deloc și a cântat, alături de trupă, „Run To The Hills”, „The Trooper” sau nelipsitul „Fear of The Dark”. Iar concertul, respectiv bisul acestuia, au fost încheiate cum nu se poate mai potrivit cu „Iron Maiden” (prilej de a admira un cap de Eddie-diavol aproape la fel de mare cât scena de la Romexpo) și „Aces High” (cu o replică a unui avion Spitfire care acompania fiecare mișcare a lui Bruce).
În privința prestației trupei, puține lucruri pot fi reproșate celor de la Maiden. Bruce Dickinson, chiar dacă nu mai este la prima tinerețe (și nici măcar la a doua!), rămâne un etalon, o veritabilă definiție de dicționar a termenului „frontman” al unei formații rock. Deși activ, solistul Iron Maiden a preferat, nu de puține ori, să sacrifice sprinturile pe scenă în favoarea interpretării pasionale, a cărei calitate a fost peste aparițiile din 2013 sau 2016 ale trupei în România. În rest, Harris, Murray, Smith, Gers și McBrain sunt o veritabilă mașinărie de cântat, abia unsă (acesta a fost abia al treilea concert din acest turneu!), care n-a dezamăgit.
Am promis însă și critici, iar acestea nu pot lipsi: sunetul, mult lăudat de un procentaj apreciabil din public, nu a fost tocmai grozav. Cel puțin nu din poziția din care am asistat eu la concert: în stânga „cortului” de sunet și lumini, cum te uitai spre scenă, în sectorul „Troopers”. Mai mereu am avut un sentiment că sunetul se înfundă și se deschide în mod regulat, inginerii de sunet luând decizia de a scoate în față mai tot timpul doar tobele și vocea. În rest, Murray, Smith, Gers și Harris au fost prioritizați, pe rând, în anumite momentele, nu tot timpul cele mai fericite.
Spre exemplu, anumite „completări” pe care Murray le realizează pe „The Clansman”, deși complet vizibile pe marile ecrane ce încadrau scena, nu se auzeau deloc. Per total însă, din punct de vedere auditiv, mai bine decât la precedenta vizită în România, din 2016, când variațiunile de volum și frecvente au fost amplificate și de vânt.
A doua bilă neagră a fost locația în sine, parcarea C de la Romexpo dovedindu-se a fi neîncăpătoare pentru mulțimea de oameni care dorea să ia parte la un concert de o asemenea amploare, mai ales după doi ani în pe care lumea și i-a petrecut mai mult în case. Accesul, deși civilizat, s-a făcut greoi, cu blocarea circulației pe Bd. Expoziției, iar, odată intrat, erai întâmpinat de nelipsitele cozi la bere. La care, după minute bune de așteptare, puteai să ai ghinionul să fii întâmpinat de vânzător cu nedoritul mesaj „ne pare rău, berea s-a terminat!”. Măcar s-a renunțat la mult-hulitele jetoane în favoarea card-urilor sau a banilor lichizi, prețurile fiind totuși o idee cam piperate (15 lei un pahar cu bere, 10 lei o apa).
În încheiere, câteva cuvinte și despre trupa de deschidere: nemții de la Lord of The Lost au fost, din păcate, dezavantajați complet de nivelul foarte redus al volumului din timp recitatului lor, fiind transformați într-un soi de fundal sonor pentru operațiunea de a sta la coadă pentru băutură, mâncare sau un suvenir Maiden. Formația și-a dat interesul, a comunicat cu publicul și folosind câteva cuvinte în limba română, însă diferențele stilistice în comparație cu headliner-ul serii și volumul scăzut și-au spus cuvântul.
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze cu Lord of The Lost în deschiderea concertului Iron Maiden
Totuși, ca semnal de reintrare in normalitate în privința evenimentelor culturale de mare amploare, concertul Iron Maiden de la Romexpo a fost un veritabil succes. Chiar dacă, personal, consider că prestația din 2008, de pe Stadionul Cotroceni, cu greu poate fi egalată, peste 15.000 de oameni s-au bucurat de Iron Maiden și în Bucureștiul anului 2022. Ale cărui locuri dedicate concertelor de asemenea dimensiuni s-au dovedit, încă o dată, insuficiente pentru nevoile actuale.
RECOMANDARE: Vezi galeria de poze cu Iron Maiden
Setlist Iron Maiden – Legacy of The Beast 2022 Tour – 26 mai 2022, Romexpo, București:
- Senjutsu (Senjustu)
- Stratego (Senjustu)
- The Writing on the Wall (Senjustu)
- Revelations (Piece of Mind)
- Blood Brothers (Brave New World)
- Sign of the Cross (The X Factor)
- Flight of Icarus (Piece of Mind)
- Fear of the Dark (Fear of the Dark)
- Hallowed Be Thy Name (The Number of the Beast)
- The Number of the Beast (The Number of the Beast)
- Iron Maiden (Iron Maiden)
Bis:
- The Trooper (Piece of Mind)
- The Clansman (Virtual XI)
- Run to the Hills (The Number of the Beast)
Bis 2:
- Aces High (Powerslave)