Probabil că mulți dintre cei care au fost în public la concertul din București au vrut să îl vadă în carne și oase pe omul care le-a pus mintea pe bigudiuri în rolul doctorului diagnostician genial din serialul House M.D., care intra prin efracție în casele pacienților și își ascundea flaconul de Vicodin în cărțile despre lupus (pentru că, zicea el, "It's never lupus, anyway").
După cum spunea chiar Laurie, cu umorul și accentul englezesc caracteristice: “Vă mulțumesc că ați venit aici în seara asta dar să fim sinceri- v-ați asumat un risc. Recunosc, e un pic derutant. Iată un tip pe care toată lumea îl știa drept actooooor. Și dintr-o dată, îl vezi pe scenă făcând cu totul altceva. E ca și cum ai fi într-un avion și pilotul ți-ar spune: ‘Înainte de a fi pilot am fost technician dentar. Însă dintotdeauna mi-am dorit să pilotez.” În finalul cuvintelor de deschidere, i-a asigurat pe toți cei de față că sunt pe mâini sigure în compania The Copper Bottom Band.
Concertul a fost un must-see pentru oricine, chiar dacă nu a ascultat cele două albume ale lui Hugh Laurie și chiar dacă nu vibrează neapărat la blues sau jazz.
Asta pentru că live, Hugh Laurie & The Copper Bottom Band sună cu totul diferit. Totul este viu și spectacolul abundă de umor de calitate, iar membrii trupei par să se simtă atât de bine pe scenă de parcă ar fi la ei acasă.
De altfel, tot ce face parte din show, de la decoruri până la costumația membrilor trupei, de la muzică la pasiunea cu care actorul& muzicianul descrie fiecare cântec- totul spune o poveste. De exemplu, decorul cu lămpi plasate peste tot pe scenă, covorul persan, bucăți de mobilier acoperite de covorașe cu ciucuri, poza Reginei Victoria din spatele pianului, și instrumentele muzicale “aruncate” peste tot dădeau senzația unui concert de sufragerie, foarte cald și intim.
Hugh Laurie & The Copper Bottom Band au apărut la câteva minute după ora 8. “Let the Good Times Roll” a fost una din primele melodii, pe care publicul a fost invitat să participe. “Știu că e ciudat să vii la un concert și să te puna cei de pe scenă să cânți. Probabil că o să spuneți: Noi am cumpărat biletul, tu să cânți! dar nu o să fie greu pentru că versul este și titlul melodiei. Tot ce trebuie să faceți este să cîntați ‘Come On baby, let the good times roll,” a spus Hugh Laurie.
“Sunt barbați în sală? Câteva femei au spus da! De fapt, am nevoie doar de un bărbat. Bineințeles, acum, toată presiunea va fi pe el, pentru că Jene McClain și Gaby Moreno îl vor întreba: “What Kind of Man Are You?,” a spus în prezentarea următoarei piese "I Hate A Man Like You", cântată de cele două voci feminine din trupă, care au fost revelația serii.
"El Choclo", un tango Argentinian adaptat de Louis Armstrong în engleză sub numele "The Kiss", Hugh Laurie l-a cântat în tandem cu Gaby Moreno, în spaniolă și engleză.
Scena s-a transformat într-o sală de judecată, cu Hugh Laurie bătând dintr-un ciocănel și strigând “Încă o dată o chem pe Sora Jene McClain. All rise!” în timp ce aceasta cânta "I don't want no sympathy/'Cause I done cut my good man's throat"- versurile piesei "Send Me To The ‘Lectric Chair", original cântată de Bessie Smith. “Pentru mine, Bessie Smith este începutul a tot ce este modern. Ar fi putut inventa iPhone-ul,” a mai spus Laurie.
La mijlocul concertului, intreaga trupă s-a oprit din cântat pentru a bea un shot de whiskey. Just like that! “E o tradiție,” a explicat Laurie. În timp ce se plimba pe scenă cu o tavă de shoturi și servea pe fiecare membru al trupei, a închinat în sănătatea publicului și a povestit că tradiția datează de prima oară când s-a întâlnit cu trupa. Intimidat că va fi în prezența unor monstri sacri, a decis să le ducă “o ofrandă” pentru “a-i îmblânzi pe zeii muzicii.”
“La drept vorbind, a fost o prostie, pentru că, să fim seriosi, erau muzicieni și probabil și alcoolici la dezintoxicare. Dar l-au dat pe gat până la ultima picătură. Ori nu erau alcoolici, ori nu erau la dezintoxicare. Asa că tradiția a rămas,” a spus el în timp ce își savura whisky-ul. “Îmi place să testez să vad cât pot să o țin așa până primesc vreo reacție de la public. În Elveția am stat așa vreo 45 de minute,” glumea.
Se pare că la București nu a fost “că în Elveția” pentru că în câteva minute a anunțat că femeile au avut cel mai greu cuvânt de spus până atunci însă acum este rândul bărbaților. Acompaniat de trei membri ai formației și de chitară, a cântat "Lazy River", iar apoi "St James Infirmary".
Una din ultimele piese ale concertului a fost "I Wish I Knew How It Would Be to Be Free", pe care a prezentat-o drept unul din cântecele pe care le iubea de când era copil și era cântat de Nina Simone. "Green Green Rocky Road" a fost oficial ultima piesă din concert, când toată lumea din sala s-a ridicat în picioare și a dansat. Hugh Laurie & The Copper Bottom Band s-au întors pentru bis, în aplauze frenetice, și au mai interpretat patru melodii, dintre care "You Never Can Tell", piesa originală de Chuck Berry, pe care Uma Thurman și John Travolta dansează în Pulp Fiction, a pus punct unui concert ca la carte, neașteptat de savuros.
Concertul Hugh Laurie & The Copper Bottom Band a fost organizat de Phoenix Entertainment, reunind aproximativ 4300 de spectatori.