Pe parcursul a mai bine de trei ore, o durată peste norma obișnuită a unui concert, Horia Brenciu, HB Orchestra și toți oamenii care i-au însoțit pe scenă au dat tot ce e mai bun din ei pentru nu a lăsa publicul să se plictisească vreo clipă. Am văzut ce înseamnă douăzeci de ani de experiență în televiziune, am râs copios și ne-am bucurat de foarte multă muzică. Îmbinarea comediei cu muzica este într-adevăr o rețetă de succes pentru un spectacol care vrea să țină publicul cu un zâmbet constant pe buze și care țintește să îl detașeze de rutină și să își aducă aminte cât de frumoasă poate fi viața.
Recomandare: Consultă galeria foto completă, pozele sunt realizate de Mihai Anghel pentru InfoMusic.ro
Warm-up-ul a fost asigurat de Julie Mayaya, câștigătoarea ediției din 2012 a Vocii României, care a antrenat atmosfera cu coveruri și câteva piese proprii, pregătind ușor publicul pentru distracția ce urma să vină. Organizarea sălii, a scenei și a decorului în interiorul pavilionului central din Romexpo a fost una dinamică și bine inspirată, care a ținut publicul mai aproape de artiști decât ar fi făcut-o altă locație cu structură clasică. Spectacolul a avut dinamică, fiind presărat cu multe numere de dans ale trupei coregrafului “Bursucu’”, pe numele său Adrian Cristea, momente care au avut rolul de a ține atenția publicului la cote maxime și de a-i umple de culoare și energie prezența lui Horia Brenciu pe scenă. Pe lângă trupa de dans, HB Orchestra au avut numeroase intervenții pline de viață, chiar coregrafice, însoțite de o doză bună de umor care nu putea lipsi dintr-un spectacol marca Horia Brenciu.
Pe parcursul concertului, invitații lui Horia Brenciu au adăugat o doză bună de distracție și diversitate, urmând și ei același stil comic de prezentare. Antonia, Pepe, 3 Sud Est, Adrian Nour, Mihai Chițu și o bună parte din echipa coordonată de Brenciu la Vocea României au cântat alături de el o mulțime de piese binecunoscute pentru toate urechile ascultătorilor din această lume. Privindu-i am realizat cât de mult plusează atitudinea de prietenie între artiștii care activează în același domeniu și cât de cald și atrăgător este mesajul transmis către public atunci când aceștia se reunesc și fac ceva împreună într-o atmosferă ce emană prietenie și deschidere. Pe de altă parte, este o strategie clasică de marketing care funcționează mereu, una dintre multele strategii aplicate cu succes în spectacolul lui Horia Brenciu.
Referitor la partea muzicală a spectacolului, putem spune că Horia Brenciu s-ar putea înscrie cu mari șanse pe lista candidaților la cartea recordurilor pentru cele mai multe cover-uri cântate într-un concert. Numărul de "medleys" (potpuriuri) cu piese internaționale binecunoscute, grupate în diferite calupuri mai mult sau mai puțin tematice a fost cel puțin impresionant, riscând să tindă spre obositor la un moment dat. Am ascultat melodii populare românești, hituri pop internaționale, balade, flamenco, hituri italiene, piese de la Frank Sinatra, piese de la Backstreet Boys și multe altele, cu o inserție la un punct a imnului României, care a părut mai mult ironic decât patriotic, având în vedere mixul de piese și genuri muzicale prezentat până atunci. Bineînțeles că printre amalgamul de coveruri au fost și piesele lui Horia Brenciu, mai vechi sau mai noi, asistate de dansatori sau de invitați.
Concertul per ansamblu a fost gândit ca o bombă de energie și bună dispoziție, dar bineînțeles că omul trebuie să își amintească și de aspectele mai triste ale vieții pentru a putea aprecia și mai mult bucuria. Astfel, momentele emoționante și triste nu puteau lipsi din acest concert, materializându-se sub forma unui memento dedicat tuturor personalităților din lumea muzicii, teatrului și a filmului care ne-au părăsit, sub forma unei piese de dragoste în care Horia a început ușor să plângă. A finalizat cu un cântec dedicat copiilor și o fetiță de cinci ani a venit pe scenă să-l însoțească. Emoțiile și lacrimile arătate pe scenă s-au simțit ca fiind trăite la intensitate maximă și venind cu sinceritate, așa că acest moment a fost binevenit și interesant pentru cei care i-am fost martori.
Finalul concertului a venit după mult timp, după aproximativ trei ore de spectacol susținut la cote înalte de energie, sub forma unui joc simpatic între HB Orchestra și Brenciu, în care fiecare instrumentist își demonstra talentul vocal, fără să îl mai lase pe showman să cânte. Acest joc face de altfel parte deseori din numărul lor, reușind să amuze publicul de fiecare dată.
După ce ultimul “la revedere” a fost spus, după ce artificiile și avalanșa de confetti au încetat și lumea a început să se îndrepte către ieșire, am rămas cu gândul plăcut că industria muzicală românească stă foarte bine la capitolul “entertainment” și că multă muncă depusă în spatele unui astfel de spectacol dă rezultate foarte plăcute pentru multe categorii de public.