N-am să înţeleg niciodată de ce organizatorii unor evenimente precum concertul HAIL! de joi seară nu aleg să le promoveze aşa cum se cuvine. Nu este normal ca biletele să nu se găsească în locurile în care s-a anunţat că vor fi comercializate, nu este normal să nu publici detalii suplimentare şi reguli de acces în ziua concertului, multe lucruri nu sunt normale atunci când vine vorba de organizarea de concerte în România.
Totuşi, parcă niciodată nu m-am simţit atât de surprins (şi nu în modul plăcut) de locaţia aleasă pentru un concert. Nu este de mirare că nu mai auzisem niciodată de “clubul” Safe House. Aşa-zisul club nu este altceva decât încă o hală neamenajată, parte a eternelor complexe industriale rămase de pe vremea comunismului, atât de familiare trupelor autohtone în căutare de săli pentru repetiţii.
Mai mult, atunci când am ajuns la faţa locului, în jur de 8 seara (ora la care ar fi trebuit să înceapă concertul, dacă ar fi fost să ne luăm după afiş), nu era încă pus la punct nici acel minim necesar pentru desfăşurarea unui asemenea eveniment: barul nu funcţiona, nici aşa-zisa garderobă, iar în sală temperatura era mult sub limitele acceptabilului. De asemenea, am aflat că trupa sârbă care trebuia să deschidă pentru HAIL! nu a mai reuşit să ajungă, startul concertului fiind astfel decalat cu o oră.
În aceste condiţii, nu este de mirare ca publicul nu a fost deloc numeros (maximum 200 de persoane, însă s-ar putea să supraestimez), fiind prezente aceleaşi feţe obişnuite pe care le întâlneşti de obicei la concertele metal underground. Ceva mai bine ca la vizita celor de la Over The Rainbow din 2009 (unde doar câteva zeci de persoane s-au bucurat de condiţiile “primitoare” din Fratelli), însă semnificativ mai slab decât la Blaze Bayley în Silver Church (unde, de asemenea, audienţa nu a fost la fel de numeroasă pe cât m-as fi aşteptat).
Poate în felul astă pricep şi organizatorii că atât condiţiile puse la dispoziţia publicului, cât şi mediatizarea sunt foarte importante atunci când vine vorba de un asemenea eveniment.
Red Magnetic în deschidere
Trecând peste aceste neplăceri, concertul a început totuşi în jurul orei promise cu trupa autohtonă Red Magnetic. Nu înţeleg de ce tot timpul se insistă cu formaţiile de deschidere care abordează genuri deferite faţă de headliner. Nu vei face altceva decât să enervezi şi mai mult publicul, iar reacţiile negative faţă de artiştii din deschidere nu se vor lăsa prea mult aşteptate.
La fel s-a întâmplat şi cu cei de la Red Magnetic, al căror rock alternativo-progresiv a atras câteva reacţii deplasate din partea unor persoane din public. Nu zic că prestaţia trupei a fost bună, dimpotrivă, parcă doar basistul lor avea chef să cânte, întreaga formaţie lăsând impresia că s-ar afla abia la început de drum. De aici şi până la reacţiile unor personaje din public este însa drum lung; aşa cum avem pretenţia ca organizatorii să se civilizeze, aşa şi noi, ca audienţă, ar trebui totuşi să arătăm ceva mai mult respect oamenilor care urcă pe scenă.
Ar trebui totuşi menţionat contrastul puternic dintre interpretarea lipsită de energie a celor de la Red Magnetic şi sceneta “intensă” pregătită pentru ultima lor piesă. Aşa ceva nu-şi avea locul într-un asemenea context, mai ales în condiţiile diferenţei enorme de nume şi valoare dintre trupa din deschidere şi headlinerii acestui concert.
HAIL! pentru prima oară la București
Şi dacă tot vorbim de adevăratele vedete ale show-ului, după o scurtă pauză, HAIL! a intrat pe scenă, în formula deja binecunoscută: solistul Tim “Ripper” Owens (ex-Judas Priest, ex-Iced Earth, Beyond Fear, Yngwie Malmsteen), basistul James LoMenzo (ex-Megadeth, ex-Ozzy Osbourne), toboşarul Paul Bostaph (ex-Slayer, ex-Testament) şi chitaristul Dave Linsk (Overkill). În program, coveruri ale unora dintre cele mai faimoase melodii heavy metal din toate timpurile.
S-a început în forţă cu Ace of Spades (Motorhead) şi s-au făcut treceri prin repertoriile trupelor în care cei patru muzicieni şi-au făcut simţită prezenţa de-a lungul anilor: South of Heaven şi Bloodline (Slayer), Burn in Hell şi Desert Plains (Judas Priest), Symphony of Destruction şi Peace Sells (Megadeth) sau Rotten To The Core (Overkill).
Nu au lipsit nici piese faimoase ale altor formaţii cu greutate: Whiplash şi Creeping Death (Metallica), Sabbath Bloody Sabbath şi The Mob Rules (Black Sabbath), Wrathchild (Iron Maiden) sau Walk (Pantera). Bisul a fost prezentat sub forma unui mini-tribut dedicat celui care a fost Ronnie James Dio, fiind interpretate piesele Stand Up and Shout (Dio) şi Heaven and Hell (Black Sabbath).
Pe lângă versatilitatea celor patru muzicieni, care nu au avut nicio problemă în a trece de la heavy la thrash, de la piese “bătrâneşti” la ritmuri îndrăcite sau de la growl la urletele caracteristice melodiilor Judas Priest (specialitatea casei atunci când vine vorba de “Ripper” Owens), s-au mai făcut remarcate câteva moment amuzante.
Atât Dave Linsk, cât şi James LoMenzo şi-au serbat ziua de naştere în acea seară, iar publicul, chiar şi asa puţin cât a fost, nu a ratat ocazia de a le cânta celor doi obişnuitul “Happy Birthday”. Ripper s-a dovedit a fi un showman înnăscut, neratând nicio ocazie de a comunica cu publicul, trăgându-i astfel de urechi pe organizatori pentru condiţiile mult sub standard puse la dispoziţie şi făcând tot felul de glume pe marginea melodiilor sau a colegilor de trupă.
Poate că multe dintre defectele aşa-zisului club Safe House erau trecute cu vederea dacă sonorizarea s-ar fi dovedit a fi de calitate. Din păcate, lucrurile nu au stat nici aici prea bine: la Red Magnetic chitara nu s-a auzit aproape deloc, iar la HAIL! vocea lui Ripper era câteodată mult prea în spate faţă de restul trupei.
Per total, însă, calitatea interpretării celor patru muzicieni şi show-ul efectiv au reusit să se impună în faţa amalgamului de neplăceri acumulate în acea seară. Oamenii care au venit să-i vadă pe “Ripper” Owens, LoMenzo, Bostaph şi Linsk au plecat cu zâmbetul pe buze, lăsând la o parte temperatura scazută din “club”, sonorizarea slabă, toaletele mizere sau ocazionalele apariţii ale gândacilor şi ale şobolanilor.
Totuşi, pe viitor, ar fi recomandat să nu ne mai facem de râs în halul ăsta, mai ales în faţa unor muzicieni de un asemenea calibru.
Vezi galeria de fotografii de la concertul HAIL!
Setlist HAIL!, București, 29 martie 2012
- Ace of Spades (Motörhead)
- The Mob Rules (Black Sabbath)
- Whiplash (Metallica)
- South of Heaven (Slayer)
- Burn in Hell (Judas Priest)
- Desert Plains (Judas Priest)
- Walk (Pantera)
- Rotten to the Core (Overkill)
- Creeping Death (Metallica)
- Symphony of Destruction (Megadeth)
- Bloodline (Slayer)
- Wrathchild (Iron Maiden)
- Sabbath Bloody Sabbath (Black Sabbath)
- Peace Sells (Megadeth)
Bis:
- Stand Up and Shout (Dio)
- Heaven and Hell (Black Sabbath)