Goran Bregovic la Sala Palatului: Libertate şi pasiune pe ritmuri ancestrale

Am aşteptat câțiva ani pentru a-l revedea pe Goran Bregovic. Prima dată când am mers la un concert susţinut de el şi orchestra sa am fost plăcut impresionată de valenţele pe care fiecare piesă o deţinea în maniera live. Timpul parcă nu a trecut peste el, astfel că l-am regăsit în seara de 6 martie la Sala Palatului într-o nouă reprezentaţie, devenită controversată de la început. Venit să promoveze noul său material "Champagne for gypsies", pentru care a înregistrat numeroase colaborări inedite, Goran a ţinut să puncteze încă din momentul începutului un anumit tip de moştenire muzicală.

Startul spectacolului a fost dat de către Florin Salam şi band-ul său, iar preţ de 45 de minute Bregovic a privit de pe scaun în partea stângă a scenei recitalul acestuia. Cei doi au colaborat pentru cel mai recent album al artistului din Bosnia și Herțegovina, care aduce un omagiu "unui popor izgonit din aproape toate țările din Europa", aşa cum a declarat Bregovic în variate rânduri. Atunci când a apărut pe scenă cu orchestra sa în varianta restrânsă, ropote de aplauze l-au învăluit, semn că a fost într-adevăr dorit de spectatori. Alături de Florin Salam a interpretat piesele "Omule" și "Hopa cupa", pentru ca imediat după să înceapă recitalul propriu-zis.

Goran Bregovici alături de Florin Salam la Sala Palatului

Click să vezi toată galeria de poze de la concert

Primul moment al spectacolului său a fost unul de tip omagiu pentru prietena sa, Cesária Évora, astfel că melodia "Ausência" ne-a adus aminte inevitabil de abordarea pe care iubita solistă a imprimat-o acestei creaţii.

Am păşit în lumea unde tristeţea nu îşi are rostul, prin melodii de pe noul album ("Presidente", "Balkaneros"), dar şi prin partiturile pe care Goran le-a făcut celebre în toată lumea cu ajutorul filmelor regizate de Emir Kusturica. Permanent cu zâmbetul pe buze, Goran mi-a părut asemeni unui copil care se bucură neîncetat, respirând o muzică atât de universală. Cântând la chitară şi adesea cu vocea, artistul îşi dirija cei opt membri din Wedding and Funeral Orchestra cu graţie, precis, ştiind că spiritul său pătimaş a devenit o constantă bucurie de care oameni din întreaga lume se lasă captivaţi.

Goran nu aparţine de fapt doar spaţiului din Balcani, ci este un creator universal care a ştiut să folosească emoţiile mai presus de limba în care piesele sunt abordate, astfel că e imposibil să nu fii atins de acel fior emoţionant şi unic. Te regăseşti cumva la umbra "Maki Maki" pentru ca apoi să ajungi "On the back-seat of my car" cu mintea şi sufletul deschise. Meritul lui Bregovic este exact acesta: ştie să dezlănţuie simţurile omului din prejudecăţi, făcându-l să se simtă măcar pentru o seară liber. Asemeni unui acrobat, Goran a jonglat de-a lungul anilor cu anumite teme muzicale simple, cărora a intuit cum să le adauge conţinut şi părţi din sufletul său.

Prin muzică, nu trebuie să reprezint pe altcineva în afară de mine pentru că eu vorbesc prima limbă a acestei lumi pe care fiecare om o înţelege: muzica.

Este un lucru cert că nu te poţi dezice de muzica de aceasta factură şi să nu te bucuri când în faţa ta este adus un peisaj autentic. Efervescent, asemeni unui vin alb spumant franţuzesc (Parisul fiind locul unde muzicianul a ales să trăiască împreuna cu familia sa), Goran a ştiut să pună în valoare fiecare membru al orchestrei sale. În momentul "Ederlezi", Daniela Radkova-Aleksandrova, bulgăroiaca aflată în backing-vocals şi purtând port tradiţional asemeni colegei sale, a strălucit şi a oferit aceea gravitate specifică unei melodii folk celebre din spaţiul geografic.

Parte din orchestra lui Goran Bregovic

Din clipa "Duj Sandale", creaţie inclusă în filmul "Black Cat White Cat", aproape toţi cei prezenţi s-au ridicat şi au început să aplaude frenetic. Artistul nu a comunicat mult, însă a ştiut cum să îşi apropie oamenii, mai ales din momentul când a solicitat plecarea forţelor de pază din faţa scenei. "Mesecina", "Gas, gas" au întregit un peisaj magic, pentru ca "In the death car" să aştearnă liniştea pentru a evidenţia mai bine caracterul senzual şi trist în acelaşi timp al unei piese-cult înregistrată cu Iggy Pop.

Cum era de aşteptat, a existat un bis, iar solistul a ţinut să puncteze în manieră comică faptul că orchestra sa este mai scumpă la înmormântări, aşadar ar fi bine să nu avem nevoie de aceasta decât în momente fericite. Văzând persoane care au plecat cu zâmbetul pe buze, am avut confirmarea că evenimentul s-a dovedit un real succes şi o incursiune în care valorile primordiale ale vieţii sunt celebrate pe ritmuri ancestrale.

Poze de la concertul lui Goran Bregovic