Din primele momente de când ne-am apropiat de Arenele Romane, am simțit că ceva este diferit. Încă nu se permitea accesul la ora 19:30, dar în loc de îmbulzeala de la poartă se vedea o coadă ordonată, cu garduri păzite de jandarmi. Când s-au deschis porțile, intrarea s-a făcut mult mai organizat și mai eficient. Toți cei care așteptau afară au putut intra în aproximativ 15 minute. Încă o supriză plăcută am avut când am găsit standurile Calif și Wu Xing și pentru prima oară am avut mâncare adevărată la un concert în București. Phoenix Entertainment s-a autodepășit și probabil că împreună cu evenimentul din seara următoare - concertul Slash & Myles Kennedy & The Conspirators - puteau face un festival veritabil, eveniment de care acest oraș duce lipsă în ultimii ani fără B’estfest, Rock the City și altele.
Seara a fost deschisă de Dirty Shirt, maramureșenii care aduc folclorului românesc o doză sănătoasă de metal și crează un amalgam de inflexiuni de progressive, industrial și funk. Centrul scenei era ocupat de un drum-set generos (o amprentă inconfundabilă a lui Mike Terrana), iar cei 8 membrii ai trupei, alături de guest-star-ul violonist, făceau scena să pară cu adevărat neîncăpătoare.
Dirty Shirt s-a descurcat foarte bine și a încălzit publicul pentru concert. Primele rânduri din fața scenei erau cu mâinile pe sus aproape tot timpul și săreau și fredonau alături de formație.
RECOMANDARE: Citește interviul cu Dirty Shirt: "Două fire, două paie... Hai cu hoții la pârnaie"
După un change over scurt, set-ul de tobe a fost dezvelit și au urcat pe scenă de această dată doar trei personaje: Mike Terrana alături de doi chitariști: Alberto Bollati şi Fabri Kiarelli. Concertul lor a constat din piese melodioase, segmente care au demonstrat tehnica, dar a avut și din momente în care oamenii pur și simplu s-au distrat. La un moment dat, toboșarul și-a părăsit tobele pentru a se alătura chitariștilor, folosindu-și bețele pentru a cânta la chitară. Cu Mike Terrana ne vom revedea în august la Drum Stage în cadrul Rockstadt Extreme Fest.
Ora 23.00 a venit, Omul Negru...pardon, Godsmack a sosit. Din boxe tocmai se încheia piesa AC/DC - „For those about to rock (we salute you)”, un preludiu care nici că se putea mai potrivit pentru un concert al lui Sully Erna, ce a intrat în forţă şi a salutat rockerii din România, cu „1000 hp”, hit care poartă numele celui de-al şaselea album, lansat anul trecut.
"Pentru cei care habar n-au pe cine au în faţă, noi suntem Godsmack, Boston Massachussetts", a spus Sully Erna la urcarea pe scena de la Arenele Romane. După ce în urmă cu câţiva ani, metaliștii amânaseră întâlnirea pe care ar fi trebuit s-o aibă cu România, anul 2015 i-a adus, în sfârşit, la București. Fanii i-au transmis lui Sully mesajul că a fost aşteptat și dorit aici, într-o ţară în care solistul s-a mirat să afle că i se cunosc şi i se fredonează cu drag chiar şi piesele de pe primul album.
Gheaţa fusese spartă cu succes, aşa că pentru următoarele 90 de minute, totul a venit de la sine, cu un Sully plin de energie, care de câteva ori a aruncat, la propriu, cu stativul microfonului pe scenă, un Sully pătimaş, aşa cum l-am văzut în majoritatea concertelor susţinute pe alte meleaguri, un Sully bucuros să găsească la Bucureşti un public adevărat, publicul Godsmack.
Concertul a început cu piesa care dă titlul celui mai recent album al trupei - 1000HP - și a continuat în forță cu mai multe piese de pe același disc. 1000HP a fost apreciat atât de fani cât și de critici. În melodiile noi, Godmasck și-a etalat experiența anilor de carieră și au transpus lucrurile pentru care fanii îi apreciază cel mai mult: riff-uri puternice în "What’s Next?" și versuri profunde despre tinerii consumați de era tehnologiei în "Generation Day".
Pentru un plus de noroc, că aşa se cade când vii prina oară, Sully a adus şi ceva vechi, o serie de oldies but goldies precum „Cryin' like a bitch”, „Keep away”, „Straight out of Line”, „The Enemy”, „Awake”,” Love, Hate, Sex, Pain”, „Voodoo”, cu care nu avea cum să dea greş. Pur şi simplu, dacă te declari fan Godsmack, nu poţi să nu fi fredonat măcar o dată, sub duş, „Stand alone” pe care cei de la Godsmack au lasat o pentru finalul concertului, când au şi promis că anul viitor vor reveni cu forţe proaspete. Ultima melodie a fost cântată de Sully alături de toți fanii de la Arenele Romane.
Între aceste două segmente de nou și clasic au strecurat deja celebrul drum battle - "Batalla De Los Tambores" - dintre Sully și Shannon Larkin. Acesta a fost probabil cel mai bun moment al serii, o adevărată simfonie de percuții cu ritmuri tribale acompaniate de chitară ritmică și aplauze din partea publicului. În acest show instrumental, toboșarii au inclus și tribute oferite unor mari nume din istoria rock’n’roll: "We Will Rock You" de la Queen, "Back In Black" de la AC/DC, "Walk This Way" de la Aerosmith și "Creeping Death" de la Metallica.
După zvonuri, anulări și atâția ani de aşteptare, concertul Godsmack a fost unul epic și sperăm ca americanii să includă România și în viitoare turnee europene.