Firma este una dintre puţinele formaţii care ard în mod puternic şi autentic pe scenă, punând deosebit de multă putere în mesaje. Publicul a avut răbdarea şi speranţa că va mai asculta (live) şi recunoaşte din nou acele trăiri greu de descris marca Rocca & Co.
Harlequin_Jack a fost trupa care a susţinut actul de deschidere. Prima dată când o asculți live, te bucură vocea solistului Narcis Axinte, un bariton care m-a dus cu gândul la Emil Luca din Aeon Blank. Cu frazări prelungite şi legări de piese, band-ul ştie să treacă de la piano la forte, să subjuge audienţa şi să marcheze auditoriul prin soundul plin asezonat cu distorsuri pe măsură. M-au încântat cu piese precum "Auguste", "Playful", "Bounce" sau "Investigate" şi prin mixul de rock, punk, electronic abordat. Solistul a amintit de onoarea de a cânta pe aceeaşi scenă cu Firma, următorul lor concert urmând să se desfăşoare pe 1 noiembrie în Underworld Club, unde invitaţii speciali vor fi cei din Crowd Control.
Sunt multe de spus despre ceea ce presupune un concert al trupei Firma. Clipele de vis pe care le experimentezi nu pot fi transpuse prea uşor în rânduri, ci merită savurate pentru o experiență ideală a sufletului. Pentru mine, formaţia Firma a însemnat un soi de revoluţie - o ieşire din tiparele atât de grotesc impuse în societate şi în mod particular în muzică. Cu două materiale excelente stilistic, "La orbire" şi "Exit", Firma şi-a asigurat un loc în elita muzicală, chiar dacă a existat o pauză prelungită. Pe parcursul concertului, mi-am dat seama cât de importante sunt clipele de respiro, când te retragi din tumultul vieții cotidiene pentru a crea și a reveni mai puternic ca niciodată. Aseară, în fața unui public fidel şi select, formaţia a lansat cel de-al treilea material intitulat "Descântece volumul 1", care poate fi deja ascultat şi descărcat aici.
Din primul rând şi zâmbind de drag îi aveam în faţa mea pe Daniel Rocca (voce), Sorin Erhan (bass), Adrian Coman (chitară) şi John Ciurea (tobe), iar clipele s-au succedat cu viteză ameţitoare. Am savurat piese din trecut, din prezent şi din viitor, aşa cum bine amintea solistul. Totul sună mai bine live decât în variantele de studio. M-am întristat la "Nimeni", am zâmbit de dor la "Două Suflete", m-am lăsat vrăjită de subtile improvizaţii şi teme bogate stilistic în maniera "La Orbire", iar întrebările existențiale au revenit prin "Puterea" sau "Te paşte" (cu un intro seducător prin acordurile "Fever").
Cu teme actuale şi universale reliefate prin fiecare vers, cu un sound rock complex şi plin, Firma ştie cum să te ţină atent şi să te facă parte unui spectacol al emoţiilor puternice, în urma unei renaşteri. Căci da, nu poţi să revii mai strălucitor şi plin de viaţă dacă nu laşi trecutul în spate şi nu încetezi să mai citeşti capitole ce păreau cele mai bune. Astfel, au lipsit piese precum "Baby Is Crying", "Last Night In Bucharest" sau "Sunt ceea ce sunt".
În schimb, am regăsit "Drumul Spre Paradis" prin sonorităţile psihedelice, momentele de distors absolut strălucitoare ale chitaristului şi secţia ritmică cu aceeaşi precizie de metronom. Războiul văzut şi nevăzut a fost evocat printr-o partitură intensă: "Prizonieri de război"("Închid ochii şi încerc să cioplesc în cuvinte imaginea ta înainte de asalt / Dar vântul sălbatic mă îmbrăţişează, plutesc în derivă pe râuri de asfalt.")
Sorin Erhan a dovedit încă o dată că e stâlp de măreţie şi în acelaşi timp de modestie. Basul pare o extensie a sufletului său frumos, dar fragil, conturul unei stele de la încheietura mâinii stângi fiind un marcaj discret al faptului că este la rândul său plămădit din praf de stele amestecat cu sclipire de geniu. Un geniu pios, care nu îşi ridică capul din pământ, dar care zâmbeşte discret, bucuros că spune poveşti prin liniile sale de bass în trupa lui de suflet.
Unul din momentele excelente a fost reprezentat de mixul dintre "Copiii Cerului" şi "Nu-mi dă pace", atunci când Rocca a început să cânte uşor acappella, a schimbat apoi gama şi tonalitatea, clipele în sine fiind absolute. Nici nu ai ce reproşa unei voci pe care o recunoşti imediat, unui timbru care nu trece neobservat şi care ştie să seducă, să rupă bariere, să te ţină în alertă, provocându-te.
Nu degeaba momentul de encore a readus în setlist două piese cântate parcă cu o mai mare gravitate: "Puterea" (tematica măştilor pe care uneori le purtăm de teama de a nu fi judecăţi) şi "Tot ce va fi este scris" (o piesă care probabil va face parte de pe "Descântece volumul 2" şi care abordează exact acele trăiri cu care toţi ne confruntăm atunci când căutam răspunsuri pentru ceea ce ni se întâmplă).
Trebuie să fii prezent la concertele Firma pentru a înţelege cu adevărat cum sună acele "Descântece" prin care priveşti cu nostalgie spre trecut, dar cu încredere spre viitor. Când te ridici şi priveşti spre Soare, afli că iubirea a fost, este şi rămâne acel motor care te face să mergi în sus, asemeni Omului frumos pe care îl ai în faţa ta pe scenă.
Setlist Firma, 16 octombrie 2014
- Intro
- E cineva acolo
- Două suflete
- Nimeni
- Focul (cover Laura Stoica)
- Primul descântec
- Fever \ Te paște \ Dinți de lapte
- Prizonieri de război
- Am să uit
- Copiii Cerului \ Nu-mi dă pace
- Puterea
- La orbire
- Tot ce va fi este scris
- Important
- Jigodie
- Puterea (bis)
- Tot ce va fi este scris (bis)