Cunoscut publicului larg sub numele ”Enrico Macias”, muzicianul algerian Gaston Ghrenassia a crescut pe scenă, călătorind de-a lungul anilor oriunde l-a purtat pasiunea sa pentru frumos. Ajuns la 50 de ani de carieră, a iubit oameni și locuri de pretutindeni, iar muzica născută din această iubire a împărtășit-o și publicului român în seara de 9 Martie, în cadrul celui de-al doilea concert la Sala Palatului, după cel de anul trecut, susținut cu ocazia Festivalului Muzicii Franceze. Deși spectacolul a avut loc la o zi după sărbătoarea de 8 martie, recitalul a fost dedicat publicului feminin, care l-a întâmpinat pe Macias cu aplauze insistente cu minute bune înainte ca acesta să pășească pe scenă.
”Les filles de mon pays” a fost melodia care a deschis repertoriul, împreună cu un salut românesc, pentru care a cerut ajutorul celor din public: ”Bună seara! Bună seara? Bună seara, les filles de Bucharest”, adăugând apoi că acest concert este dedicat tuturor femeilor prezente în sală.
În primele rânduri și răzleț mai în spate s-a dansat și s-a cântat de la primul acord până la ultimul, în măsura în care limba folosită interpretării melodiilor a fost mai mult sau mai puțin permisivă. Așadar, în franceză și spaniolă susținerea vocală a publicului a venit chiar nesolicitată, din considerente de apropiere a limbilor latine, așa cum și Enrico Macias a remarcat: ”Oh, mais oui, vous etes latine”, în traducere: ”O, desigur, voi sunteți latini”, sugerând facilitatea cu care se pronunțau în sală versurile cântecelor în franceză sau spaniolă. În ce privește dansul, melodiile cu influență orientală au fost cele mai apreciate, dintre care amintim ”L`Orientale” și ”J’ai quitté mon pays”, compuse în anii 60 și recitate de-a lungul anilor de oameni de pretutindeni.
Enrico Macias - Oh, guitare, guitare, live la București
La celebrarea a 50 de ani de carieră nu puteau să lipsească nici melodii precum ”La femme de mon ami”, ”Mon chanteur préferé”, ”Adieu mon pays” și ”Non je n'ai pas oublié”, cântece care au purtat numele Enrico Macias de pe o scenă pe alta, de la primele sale concerte și până în prezent.
Artiștii care l-au acompaniat pe scenă pe Macias au fost prezentați de acesta într-o notă umoristică și care să rezoneze cu background-ul lor cultural, dar și al celor din sală. Doi dintre aceștia au fost astfel comparați cu fotbaliștii Zidane și Hagi, talentul acestora în sport fiind în opinia lui Enrico la același nivel cu talentul muzical al instrumentiștilor numiți.
Spectacolul s-a încheiat cu buchete de flori, cereri de autografe și strângeri de mână, lăsând publicul entuziasmat că a participat la această întâlnire cu omul și artistul Enrico Macias.
