Deși spuneam după concertul Count Basie Orchestra că rareori ne este dat să ascultăm un Big Band de Jazz în România, iată că trompetistul Emil Bîzgă a ținut să ne demonstreze contrariul prin concertul său din 17 mai de la Teatrul Odeon. Evenimentul s-a desfășurat sub titulatura “Emil Bîzgă Jazz Orchestra”. Şaisprezece instrumentiști, dintre care doisprezece suflători, un baterist, un contrabassist și pianistul Sorin Zlat, în frunte cu trompetistul Emil Bîzgă, au demonstrat onofiric cum sună jazzul de big band, cântat de români.
A.G. Weinberger alături de Emil Bîzga Jazz Orchestra la Teatrul Odeon
Garnisit cu glume și afirmații referitoare la situația muzicii jazz în România, concertul a fost unul delicios și relaxant. Într-o atmosferă destinsă și prietenoasă am ascultat interpretări ale unor compoziții John Clayton, Sammy Nestico, John Coltrane și altele, pe care big-band-ul format din muzicieni ai Orchestrei Radio le-a înfățișat în mod exemplar.
Emil Bîzgă are o experiență bogată în lumea jazzului mondial, după ce a studiat trompeta în Suedia și Germania și a colaborat cu numeroși artiști, printre care Hakan Hardenberger și Wynton Marsalis, iar intențiile lui exprimate în concertul din seara de 17 mai sunt să scoată acest Big Band și în afara României.
Pentru ca lucrurile să devină mai interesante și mai diversificate, seara a avut parte de doi invitați speciali, chitariștii Alex Mann și AG Weinberger, care au avut grijă să își lase amprentele muzicale în rezonanța Teatrului Odeon. Chitara rece a lui Alex Mann a alinat publicul cu o baladă și cu o bossa-nova, în timp ce chitara de blues și vocea lui AG Weinberger au bucurat urechile tuturor cu o baladă și câteva piese blues. Cei doi invitați s-au potrivit la fix cu muzica big-band-ului, aducând diversitate și bună-stare de diferite facturi concertului.
Seara a fost una foarte reușită, încheindu-se cu piesa “April in Paris”, cântată și de Count Basie Orchestra la concertul de la Sala Palatului. Din păcate, Emil Bîzgă n-a făcut nicio promisiune pentru viitoare concerte, trompetistul spunând ușor în glumă “Ne vedem la toamnă, sau când vom mai reuși să avem un concert”.
