Cu o emoție care plutea în aer și putea fi resimțită din orice loc al Sălii Palatului, concertul a început cu puțin după ora stabilită. Oameni de toate vârstele așteptau trupa în formula live: Cristi Enache - voce principală, Toni Şeicărescu - voce secundară, Marian Ionescu - claviaturi, Nicu Damalan - chitară, Marius Keseri - tobe, Gabriel Bălașa - tobe, percuții și Carmin Ionescu - bass.

Tot concertul a fost creionat în jurul noțiunii de progresie, existând o continuitate între piese, fără opriri de durată. Revenirea lui Șeicărescu a fost una de bun augur, oferind intervenții vocale fascinante, care excelau în registrul acut sau grav. Astfel, vocea sa și a lui Cristi Enache s-au întrepătruns în momentul refrenelor, fiecare având măsuri și strofe separate. Sublim a fost momentul "Ea și lumea mea", în care mai multe planuri s-au contopit, frazările celor doi fiind impecabile, rezultând o abordare armonizată și senzuală.

Concert Direcția 5 la Sala Palatului - 30 octombrie 2013

"De unde vine", "Primul meu sărut", "Dacă ai ști", "Ești stilul meu" au făcut deliciul audienței, iar o parte din aceasta s-a ridicat în picioare spre jumătatea concertului. Momentul "Și ce dacă" a fost interesant, mai ales datorită finalului în care Cristi a trecut în locul toboșarului Bălașa, ținând ritmul alături de experimentatul Keseri. Marian Ionescu, permanent în penumbră, a vegheat bunul mers al compozițiilor, partea sa de pian și efecte oferind un soi de balans și o mai mare profunzime momentelor live.

Singurul minus ușor de sesizat, dar care era contrabalansat de cele două voci puternice alternative a fost linia de bass semnată de Carmin Ionescu, una pe care nu am auzit-o la o intensitate prea mare, personajul fiind ușor într-o altă dimensiune. Însă, clipele solo ale chitaristului Damalan, unanim acceptat drept unul dintre cei mai talentați din România, au jucat un rol de statement muzical, având un întreg concept în spate, dar le putem cataloga și ca improvizații nonșalante sau rafinate.

Nicu Damalan în concert Direcția 5 la Sala Palatului - 30 octombrie 2013

A existat un moment special, cererea în căsătorie a unei tinere, moment filmat mai jos, în care Marian Ionescu a oferit o notă comică, clipa stârnind ropote de aplauze și zâmbete.

Urmărește momentul cererii în căsătorie din timpul concertului Direcția 5

Punctul culminat a fost unul pe care îl așteptam și a venit cu o precizie năucitoare: piesa "Seducție", în care Toni Şeicărescu a uimit și a confirmat încă o dată că un artist de calibru este întotdeauna în cea mai bună formă artistică, indiferent de situația sa fizică, moment și oră. Artistul s-a prezentat cu un picior în gips, însă acest lucru nu l-a împiedicat să strălucească întreaga seară.

Toni Șeicărescu a revenit la Direcția 5 - Concert la Sala Palatului - 30 octombrie 2013

Este simplu să vorbim despre o trupă care se află la cel mai înalt nivel de profesionalism, cu peste 20 de ani petrecuți în industria muzicală, iar acest aspect se simte lejer încă de la primele măsuri. Foarte siguri pe ei, cu un Cristi Enache care aducea ușor din punct de vedere al vestimentației cu Dave Gahan (Depeche Mode), Direcția 5 a ales să riște și să interpreteze numeroase piese noi, fără o parte din hit-urile care a făcut istorie la începutului anilor 2000. Nicu Damalan a rămas fidel piruetelor și mersului său specific din timpul interpretării, tonusul său fiind susținut de un distors alert de chitară, rock, fără menajamente și cu un aer psihotic.

Momentul de bis a fost constituit din melodii precum "O fată ca ea", "Cineva", "Îți mulțumesc", iar piesa "Ce mai faci" a beneficiat de un ușor aer swing care l-a readus pe Cristi la muzicuță. Seara s-a încheiat prin clasica deja "Am nevoie de tine" și "Inima mea topită de-a ta". Oamenii au plecat încântați, mai zâmbitori, mai îndrăgostiți, din moment ce dragostea rămâne principala temă a discografiei Direcției 5.

Poze cu Direcția 5 în concert la Sala Palatului

Vezi toată galeria foto Direcția 5