15 Mai 2013 rămâne una din datele de referință în istoria concertelor de anvergură de la București. Pentru a două oară, Depeche Mode a susținut un show în locația Arenei Naționale, fostul stadion Lia Manoliu, singurul loc din România adecvat pentru primirea unei "industrii" muzicale. La nivelul în care trupa se găsește, nu mai sunt necesare confirmările, ci doar respectul și mândria că suntem contemporani cu un fenomen care a crescut în timp, s-a concretizat în albume din ce în ce mai elaborate și care reușește în continuare să marcheze spiritual atât de multe generații. Aproximativ 40.000 de oameni au fost prezenți la Arena Națională, ceva mai puțini decât la concertul inaugural de anul trecut (Red Hot Chili Peppers). Vuietul global, psihoza gazonului, emoția re/întâlnirii formaţiei  au marcat trăirea evenimentului. Ca fan, am mers cu așteptări, care mi-au fost depășite în mare parte. Mai presus de orice, Depeche Mode a oferit o lecție de profesionalism la cele mai înalte cote, o lecție de viață și una în care cuvântul cheie rămâne talentul. Harul lor cizelat, mereu în perfecționare, a strâns un stadion aproape plin.

Dave Gahan - Concert Depeche Mode pe Arena Nationala - 15 mai 2013

Atunci când vrei să asişti la un concert cumva dintotdeauna, este greu să nu fii uşor sentimental, să nu trăieşti la o intensitate cum nu ai experimentat niciodată o altă reprezentaţie artistică. Atunci când doar visezi că vei respira acelaşi aer cu artiştii care ţi-au influenţat cumva viaţa, de la care practic ai înţeles ce înseamnă muzică, devii fericit, dar o bucurie pe care merită să o experimentezi în suflet şi să o păstrezi acolo cât mai mult timp, spre a te inspira pe mai departe.

După o așteptare prelungită, cu o oră de deschidere decalată, am ajuns pe gazon la 17:30, cronometrând până la concert pe ritmuri trance. Ora 19:45 îi aducea pe scenă pe britanicii din F.O.X. Emoțiile au fost evidente pentru cei patru tineri, care au încercat să și le țină în frâu. Au cântat live piesele de pe EP-ul de debut. Mitzi Fox a dat startul cu piesa "I Am Electric"- care se anunța de efect. Mi s-a părut interesantă din punct de vedere al registrului vocal abordat, dar ceea ce a urmat a fost cam departe de adevăr. Trupa rămâne cu marele avantaj de a fi fost opening-act pentru o serie de spectacole DM, fapt care ar putea fi imboldul necesar să explodeze în zona muzicală abordată.

Trupa Fox în deschiderea concertului Depeche Mode de pe 15 mai 2013, Arena Nationala

Vezi galeria de poze cu trupa F.O.X

În jurul orei 20:50, în uralele unor oameni care poate aşteptau ca şi mine acest concert de ani buni, Dave Gahan, Martin Gore, Andrew Fletcher, Peter Gordeno și Christian Eigner și-a făcut apariția cu un început ușor timid datorat piesei "Welcome To My World", urmată de "Angel", ambele de pe "Delta Machine". A fost o abordare îndrăzneață, piesele fiind necunoscute pentru o mare parte a stadionului. Oamenii care așteptau hit-urile erau ușor de reperat. Acestea au început să apară o dată cu primele acorduri din "Walking In My Shoes", moment continuat de un altul încărcat cu sensibilitate, piesa "Precious". Pe ecrane s-au succedat diferite cadre sugestive cu câini. Anton Corbijn, mintea sclipitoare din spatele istoriei vizuale Depeche Mode a reușit să puncteze suferința acestor suflete.

Concert Depeche Mode pe Arena Nationala - 15 mai 2013

"Black Celebration" a fost invitația lansată de trupă ca publicul să uite orice fel de problemă și să cânte la unison. A fost momentul când Martin Gore a trecut la clape, dublat îndeaproape de Gordeno, cel care a semnat și partea de backing-vocals. Din nou un moment cunoscut, "Policy Of Truth" a continuat seria de clipe magistrale, iar imediat apoi "Should Be Higher" m-a luat prin surprindere. Vocea lui Martin, mereu cumva în umbra lui Dave, s-a auzit pregnant, artistul fiind excesiv de concentrat pe partea sa. "Barrel Of A Gun" ne-a readus în atenție un album greu de descris prin cuvinte - "Ultra", momentul fiind de o duritate intensă. Gore și-a luat chitara sa în formă de stea, riff-urile lui fiind mai mult decât impunătoare. Imaginile de pe cele două ecrane mari păreau desprinse din momente TV alb-negru de o anumită factură, piesa putând fi până la urmă interpretată într-o variate feluri.

"Higher Love". Două cuvinte care au subjugat audiența. Piesa scrisă de Martin Gore a fost cântată de el pentru prima oară o dată cu acest turneu și cumva a reușit să o transpună altfel decât Gahan. Dar, e firesc, având în vedere că noi toți "trăim" experiențele sale personale prin marea parte a pieselor. Sunt versuri știute de milioane de oameni. Această trăire pe culmi a fost punctată de Eigner, cel care a evidențiat cumva bătăile inimiii, pentru ca la "When The Body Speaks" totul în jur să amorțească. Doar Gore ar fi reușit să amuțească un stadion întreg și a dovedit de ce este atât de iubit. Momentul a fost copleșitor, de o sensibilitate extremă, Peter Gordeno fiind din nou backing și cântând partitura la pian, ca și Eigner. Probabil că mulți fani au visat la "One Caress", firesc pentru a se prelungi momentul, dar nu a fost să fie, iar Dave a revenit în scenă odată cu "Heaven" de pe "Delta Machine". O dată cu "Soothe My Soul" am înțeles încă o dată că alinarea durerii este posibilă de multe ori cu muzica Depeche Mode, care creează astfel o dependență greu de stăpânit.

Dave Gahan - Concert Depeche Mode pe Arena Nationala - 15 mai 2013

Durerea aceasta s-a conturat altfel cu "A Pain That I'm Used To", cu intro prelungit și o altă abordare electrică semnată Jacques Le Cont, moment prielnic pentru ca Gordeno să treacă în poziția de chitarist, dinamica obsedantă a mișcărilor fiind bine transpusă alb-negru pe ecrane. Pentru "A Question Of Time", Dave a dovedit o forță destul de neobișnuită dacă ne gândim la momentele dificile din trecutul său, dinamismul său rămânând fără limite, asemeni unui uragan care a răvășit orice temere experimentată de cei prezenți, nelipsind rotația sa clasică cu stativul de microfon.

"Secret To The End" a căpătat forță de expresie odată cu partea solo de chitară a lui Martin, cu bătăile precise ale lui Christian, culminând spre final cu o precizie de metronom. Au urmat desigur cele două hituri firești, îndelung așteptate. Consider că abia la "Enjoy The Silence" audiență și-a reglat pulsul așa cum ar fi trebuit încă de la început. Telefoanele au fost folosite insistent pe post de camere, mulți spectatori privându-se astfel de trăirea intensă a unui concert de anvergură. Dave și-a continuat dansul mistic, senzualitatea întunecată fiind o trăsătură de caracter, iar la "Personal Jesus" fiecare gest al său a stârnit audiența. Clasicul blues marca DM - "Goodbye" m-a sedus, dar nu m-a abandonat. Momentul de bis a venit cu Martin Gore și "Home". Recunosc că a fost momentul meu preferat, recunosc că Martin, în ciuda tuturor comentariilor legate de îmbătrânire, cântă live în aceeași manieră cunoscută. Timpul îl face din ce în ce mai prețios. Prin această piesă - interpretată doar cu Gordeno la clape, el a ținut parcă să mulțumească publicului pentru susținerea și iubirea necondiționată. Din nou liniștea a cuprins un stadion întreg, iar calmul sufletesc s-a instalat mai firesc decât niciodată, momentul de glorie plasându-l ca un dirijor al tuturor sufletelor adunate, care cântau alături de el.

Martin Gore - Concert Depeche Mode pe Arena Nationala - 15 mai 2013

"Halo", în maniera Goldfrapp, a fost o abordare statică, dar melancolică, cu fibrilații. În schimb, "Just Can't Get Enough" ne-a întors cumva pe toți în timp, la perioada când Depeche Mode descoperea jucăriile numite sintetizatoare. Cred că momentul a fost intenționat cântat pentru a se arăta unde au fost ca și pregătire și cum s-au transformat după studiu îndelungat, timp în care conținutul a devenit din ce în ce mai profund. Apogeul concertului s-a chemat "I Feel You", iar promisiunea a fost spusă de toți cei prezenți pe Arena Națională la momentul "Never Let Me Down Again".

Membrii Depeche Mode au adresat foarte puține cuvinte publicului, însă acest aspect nu mai contează când te gândești că fiecare piesă a spus de fapt atât de multe. Depeche Mode a venit la București să arate, încă o dată, că muzica este o stare de spirit, un ecou, un mediu în care ne putem cufunda pentru a uita și a ne regăsi, spre a ne cunoaște și auto-desăvârși, spre o purificare pe culmi. "You should be higher, I'll take you higher... Don't be afraid, you'll just have to pray... Love is all I want". Într-adevăr, o modă care nu a putut fi ștearsă de niciun sezon, anotimp, intemperie. Depeche Mode, mulțumim!

Setlist concert Depeche Mode, 15 mai 2013

• Welcome to My World - Delta Machine, 2013
• Angel - Delta Machine, 2013
• Walking in My Shoes - Songs Of Faith And Devotion, 1993
• Precious - Playing The Angel, 2005
• Black Celebration - Black Celebration, 1986
• Policy of Truth - Violator, 1990
• Should Be Higher - Delta Machine, 2013
• Barrel of a Gun - Ultra, 1997
• Higher Love - Songs Of Faith And Devotion, 1993
• When the Body Speaks - Exciter, 2001
• Heaven - Delta Machine, 2013
• Soothe My Soul - Delta Machine, 2013
• A Pain That I’m Used To - Playing The Angel, 2005
• A Question of Time - Black Celebration, 1986
• Secret to the End - Delta Machine, 2013
• Enjoy the Silence - Violator, 1990
• Personal Jesus - Violator, 1990
• Goodbye - Delta Machine, 2013

BIS

• Home - Ultra, 1997
• Halo - Violator, 1997
• Just Can’t Get Enough - Speak&Spell, 1981
• I Feel You - Songs Of Faith And Devotion, 1993
• Never Let Me Down Again - Music For The Masses, 1987

Galerie de poze de la concertul Depeche Mode

Vezi galeria completă de fotografii de la concertul Depeche Mode | Poze cu fanii Depeche Mode prezenți la concert