Până la ora 21.00, când s-au deschis porţile Raiului, ca să spunem aşa, şi pe scenă au urcat inegalabilii de la Deep Purple, în faţa publicului de la Romexpo, bandul Trooper a făcut să se audă primele acorduri şi a deschis drumul celor de la Monster Truck, o trupă din Ontario, care promite multe în lumea muzicii rock. Extrem de închegaţi ca band, cu un sound care ia ceva din Black Sabbath, Molly Hatchet, Monster Truck au avut şi ei 30 de minute de show de calitate, din care n-au lipsit single-urile ”Old Train” sau ”Seven Sees Blues”. Suntem mai mult decât siguri că vom mai auzi de ei şi-i vom revedea în România, pentru că au fost bine primiţi de public şi au lăsat o impresie deosebită.
Da, trupa Deep Purple a decis că este timpul să spună adio scenei, dar nu înainte de un nou album, ”inFinite”, şi de un turneu care poartă numele ”The Long Goodbye”. Nouă, rockerilor, nu ne plac despărţirile, iar când vine vorba despre o trupă cum e Deep Purple, cu atât mai mult. Dar britanicii care au petrecut aprope cinci decenii în lumina reflectoarelor au considerat că trebuie să se retragă şi au demarat acest turneu de promovare a albumului ”inFinite”, iar Bucureştiul a făcut parte din itinerariul lor.
Mulţi speră că trupa va reveni asupra deciziei şi nu va putea sta departe de muzica pe care o au în sânge. Însă, dacă ne gândim că anul trecut toboșarul Ian Paice a suferit un infarct minor, ideea retragerii este tot mai conturată. Aşadar, pe 13 mai, Bucureştiul a fremătat la propriu pe muzica Deep Purple. Au fost mulţi cei care au rămas fideli trupei şi asta s-a văzut în parcarea Romexpo. Firele albe de păr, tricourile cu numele trupei, amintirile din tinereţe, găştile de odinioara, toate s-au regăsit la concertul Deep Purple şi toţi au aşteptat să audă live "Child in time", piesa care a pătruns în inimile fanilor din anii '70. Nu a fost, pentru că Ian Gillan a încercat să aducă în prim-plan piesele noului album.
Astfel, la ora 9 pm, concertul a demarat cu "Time for Bedlam", o piesă antrenantă şi cu o temă extrem de actuală. Deşi are peste 70 de ani, Gillan a arătat că rock-ul îl menţine tânăr şi că vocea lui încă poate duce notele care l-au consacrat. Într-un interviu recent, Gillan spunea că trupa Deep Purple este un band preponderent instrumental şi că el n-a făcut decât să urce la bord şi să adauge câteva versuri. Cu toate astea, aportul lui nu poate fi negat, orice ar fi. Trupa Deep Purple este completă cu el.
De pe noul album au mai fost piesele "The Surprising", "Birds of Prey", "Johhny’s Band", împletite cu deja consacratele "Fireball", "Hell to Pay", "Perfect Strangers" sau "Smoke on the Water", care i-a făcut pe cei din public să urce, metaforic, pe scenă, alături de Ian şi să cânte cot la cot cu acesta. Piesa nu mai are nevoie de nicio prezentare şi, deşi are mai mult de 40 de ani, versurile sunt perfect întipărite în memoria rockerilor adevăraţi.
Totul a fost dozat extrem de fin, astfel încât melajul nou versus clasic să creeze atmosfera perfectă pentru un concert Deep Purple. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării şi fiecare solo, fie el de clape sau de chitară, a venit exact la momentul potrivit, dând întregului concert acel ceva care va rămâne mereu în amintirea publicului. Momentul lui Don Airey a avut o încărcătură aparte, el realizând un mix de muzică clasică şi note din piesele populare româneşti, fiind exact piesa de puzzle care a completat perfect tabloul concertului. A coborât de pe Muntele Olimp, după cum l-a prezentat Ian Gillan, şi a ajuns exact la sufletele celor din parcarea Romexpo. Cu un bis care a adus în prim-plan piesele "Highway Star", "Hush" şi "Black Night", Deep Purple şi-au luat la revedere de la România, mulţumindu-le tuturor că au fost fantastici ca public. Mulţumim şi noi, Deep Purple, pentru cei 50 de ani de muzică adevărată.