rock

Cu Muse în gând și inima rămasă în Praga

Publicat

acum 12 ani

27/11/2012

Raluca Chirilă, Editor InfoMusic

Matthew Bellamy, MUSE, in concert la Praga pe 22 noiembrie 2012 │ FOTO: Bestsport Arena, a.s.

Share pe Facebook

Comentează

Tensiunea fiecărui minut de așteptare se acumula treptat. Aplauzele se auzeau ca un ecou în fundal, iar mâinile ridicate de pretutindeni nu se mai distingeau în întuneric. Picioarele îmi erau încordate, gata oricând să mă poarte prin mulțime până în fața scenei, înfruntând oricât de multe priviri piezișe ar fi fost necesare. Ar fi meritat efortul, eram la concertul Muse în Praga. Dar înainte să apuc a-mi imagina cum traversez toată zona A a arenei O2, aplauzele și vocile din jur au atins apogeul, iar luminile dinspre scenă mi-au imobilizat gândul și privirea. Cei peste 16.000 de spectatori păreau că au intrat în stare de hipnoză, absorbiți de explozia de acorduri născute din întunericul ce până nu de mult ținea sub o plasă de protecție suspansul unei mase compacte de oameni. Într-o fracțiune de secundă energia întregii arene a urcat până la euforie, vibrând la unison pe acordurile piesei Unsustainable.

Matt Bellamy, alaturi de MUSE in concert la Praga pe 22 noiembrie 2012 │ FOTO: Bestsport Arena, a.s.

Niciodată dubstep-ul nu a sunat mai bine, fuziunea cu vocea lui Matt Bellamy și orchestrația fidelă rock-ului alternativ făcând tranziția către o zonă muzicală proaspătă, neexplorată încă. Am închis ochii și am trăit momentul. Muse mi-a rămas în minte. Inima e încă în Praga.

Praga nu este un oraș. Praga este o stare de beatitudine în care intri fără răgaz de cugetare. De la piatra cubică ce îmbracă străzile orașului până spre periferie la aerul rece pe care îl respiri mergând pe podul Carol înspre centrul cu străduțe întortocheate ce se adună în jurul ceasului astronomic din Piața Veche, totul pare decupat din cărțile perioadei sfârșitului de secol 14, când burghezia dădea tonul eleganței și bunului-gust. Nici măcar valul constant de turiști ce-i calcă pragul nu reușește să-i știrbească din identitate. Praga rămâne Praga, iar tu devii parte din ea.

Praga

Cu simțurile deja date peste cap prin provocarea stimulilor la vederea oricărui colțișor din oraș, am pășit în Arena O2 fără a mai avea acel tremur de nerăbdare. Praga îmi amorțise deja reacția la extaz, așa încât nici măcar lipsa cozilor de la intrare sau sistemul organizat de verificare a biletelor nu m-a surprins. Nici chiar interzicerea intrării cu mâncare sau băutură în zona desfășurării concertului nu a reușit să îmi retrezească impulsurile. Toate acestea mi se păreau acum că țin de conduita normală a unui astfel de eveniment.

Pe măsură ce se apropia momentul începerii concertului, furnicăturile din palmă începeau treptat să revină. Odată cu explozia de lumini albe, roșii, albastre, verzi și coborârea piramidei imense de monitoare suspendate deasupra scenei mi-am reintrat în simțuri, depășind starea de euforie în care mă aflam deja. Deși din spatele sectorului A nu îi puteam vedea, vocea lui Matthew Bellamy era suficientă pentru a-i simți prezenți. Puternică, clară, cu acele inflexiuni ce te ridică și coboară fără un efort suplimentar involuntarei empatii, a umplut cu rezonanța sa cei 35 de mii de metri pătrați, ajungând de fapt mult mai departe, în inimile tuturor celor prezenți.

MUSE in concert la Praga pe 22 noiembrie 2012

Concertul MUSE pe O2 Arena din Praga │ FOTO: Bestsport Arena, a.s.

Intercalând piese noi, de pe noul album The 2nd Law, cu piese binecunoscute precum Supermassive Black Hole, Time Is Running Out, Undisclosed Desires, Resistance, Knights of Cydonia sau Starlight, playlist-ul a curs, schimbând insesizabil registrul de la o piesă la alta. Am auzit astfel influențe de dubstep și muzică electronică pe Unsustainable și Follow Me și funk rock pe Panic Station, ultimul album aducând o schimbare radicală a sound-ului Muse cu care ne-am obișnuit.

După o dezlănțuire de piese noi și vechi, dialogul cu publicul a fost deschis spre mijlocul concertului, când Matt și-a exprimat bucuria de a cânta pentru prima oară în fața publicului ceh, coborând chiar în primele rânduri pentru a da mâna cu cei lipiți de gardul din fața scenei.

MUSE in concert la Praga pe 22 noiembrie 2012 │ FOTO: Bestsport Arena, a.s.

Comunicând vizual prin ecranele imense dispuse în formă de piramidă deasupra scenei și prin jocul de lumini receptiv la orice schimbare de ritm ori tonalitate, spectacolul a fost unul complet până la cele mai mici detalii. Partea instrumentală și vocea s-au auzit, de asemenea, impecabil, suplinind imposibilitatea celor din spate de a vedea tot ceea ce se întâmplă în fața scenei.

Deși impresionant, vizualul nu a putut depăși forța mesajului și a emoției transmise. Prin interpretarea piesei Sunburn întregul show, de la orchestrație până la lumini și ecrane, a pălit în fața vocii lui Matthew Bellamy. Acompaniat doar de un pian, Matt a reamintit celor prezenți că Muse nu este o trupă care strălucește doar în lumina reflectoarelor, ci există pentru că muzica pe care o creează nu necesită niciun ornament, fiind destinată inimii și minții, care pot dezbrăca de artificii orice act artistic.

Christopher Wolstenholme, MUSE, in concert la Praga pe 22 noiembrie 2012 │ FOTO: Bestsport Arena, a.s.

Momentul culminant al spectacolului a fost dezvăluit și în presă de către solist, pentru a stimula curiozitatea fanilor. Astfel, conform scenariului stabilit, piramida ce și-a schimbat forma de-a lungul concertului în fel și chip, redând pe rând atât imagini din timpul concertului, cât și pop-art-uri pregătite de dinainte pentru anumite piese, a coborât până pe scenă, ”înghițind” membrii trupei. După un moment introductiv asigurat de The 2nd Law: Isolated System, Muse a revenit în forță pentru bis, interpretând piesele Uprising , Knights of Cydonia , Starlight și Survival.

Dominic Howard, MUSE, in concert la Praga pe 22 noiembrie 2012 │ FOTO: Bestsport Arena, a.s.

La finalul concertului nu am știut când a început momentul și când s-a terminat. A părut că nu se va sfârși niciodată, iar acum simțeam că s-a încheiat într-o clipită. Am părăsit arena cu mintea înnăbușită de emoții. Afară mă aștepta Praga, visul încă nu se încheiase.