O ploaie rece și măruntă de primăvară acoperea Bucureștiul, joi seara. Sala Radio, cu scaunele ei în culoarea lemnului, cu perne de un verde palid, semăna a un templu–refugiu ce adăpostea un cult de iubitori de jazz. În loc de altar, trona impunătoare orga. Ce a urmat, o adevărată incantație.
Luminile nu s-au stins. Ne vedeam între noi așteptând în tăcere. Dhafer Youssef a intrat în salturi, zâmbind larg, molipsitor, însoțit de quartet. Ca un Genie - în șalvari negri și purtând o eșarfă albastru – cenușiu, a dispărut pentru o clipă. Uitase un cablu.
A revenit și și-a împreunat mâinile pentru o fracțiune de secundă, într-un salut mut adresat sălii. Oud-ul, instrumentul acela curios ce arată ca o jumătate de pară i s-a încolăcit pe lângă trup, modelându-se dupâ mâna artistului. Astfel a început unul dintre cele mai bune concerte din ultima vreme.
Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014 │ FOTO: Cătălin Oancea / InfoMusic.ro
Dhafer Youssef spunea că albumul “Birds Requiem” este soundtrack-ul unui film imaginar. Și nu era nevoie să închizi ochii pentru a auzi firele de nisip din deșert rostogolindu-se, iar vocea lui transformându-se în suflul vântului. Ritmul se întețea pe tonaliățile sale ce se înălțau spre infinit. Sala Radio se umplea de imaginile efervescentului Istanbul, iar scena devenea o minaretă din care Dhafer Youssef își ridica rugăciunile. Cânta cu ochii închiși și fața îndreptata spre cer întorcându-se spre public doar pentru a evidenția o frază de neînțeles. Inițial, albumul a purtat numele de incantații.
“Spiritual or dance?” a înrebat Dhafer Youssef mulțimea hipnotizată de mix-ul de jazz și muzică orientală. Spiritual și apoi dance, a venit răspunsul. Așa că Dhafer Youssef le-a frânt sufeltul pe Khira “Indicium Divinum” Elegy for My Mother. Știu, suflet e un cuvânt mare, dar cum numești ceva ce îți coboră până în interiorul tău și te zguduie prin simplitate.
Dhafer Youssef nu avea răbdare. Când își lua oud-ul în mână devenea un veritabil dansator ce urmărea pe rând sunetul celorlalte instrumente. Muzica îl învăluia veslă sau tristă spunând povești fără cuvinte. Notele oud-ului curgeau în ritmuri orientale, iar pianul, contrabassul și tobele răspundeau discret, ca mai apoi să se provoace una pe cealaltă și să se arunce în spirale amețitoare. În mijlocul lor, Youssef dirija din priviri. Pentru a înțelege aceste dialoguri aproape intime între instrumente, trebuie ascultată piesa "Les Ondes Orientales".
Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014, alături de Kristjan Randalu, Phil Donkin și Ferenc Nemeth. │ FOTO: Cătălin Oancea / InfoMusic.ro
Artiștii ce-l înconjurau pe Dhafer Youssef se complementau și se puneau în valoare unul pe celălalt. Phil Donkin se apleca asupra basului, până când om și instrument se contopeau: părul creț i se transforma în corzi, iar degetele-i lungi alunecau nestingherite printre ele. Kristjan Randalu domolea ritmurile orientale cu acorduri înghețate, nordice, de pian. Iar Ferenc Nemeth, se avânta asupra setului de tobe făcând întreaga sală să-i simtă ritmul în vârfurile degetelor. Nicio versiune de pe youtube nu se compară cu demonstrația de forță și subtilitate oferită de Ferenc Nemeth pe scena Sălii Radio.
După cele două biss-uri nu mai găsesc cuvinte pentru a descrie albumul sau cu atât mai puțin concertul lui Dhafer Youssef. Recenzia de față e doar o încercare stângace. Muzica lui Dhafer Youssef este o experiență în sine care se trăiește, cu care intri în rezonanță și pe care o vei păstra cu grijă în suflet.
Poze de la concertul lui Dhafer Youssef
Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014, alături de Kristjan Randalu, Phil Donkin și Ferenc Nemeth
Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014
Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014
Ferenc Nemeth alături de Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014
Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014
Dhafer Youssef în concert la Sala Radio pe 10 aprilie 2014
