Concertul de Crăciun al corului Madrigal a avut loc duminică, 14 decembrie, la Ateneul Român, un loc cum nu se poate mai indicat pentru un astfel de eveniment, datorită eleganței și fastului cu care se prezintă sala, a aerului său intim și a tavanului său impresionant.
Putem spune ca acest concert ne-a desfătat numeroase simțuri, nu numai auzul, alcătuind o sinestezie intre felul în care aratau soliștii, rochiile și costumele lor, și miscarile dirijoarei care ne duceau cu gandul la o zână care pune la cale ceva, unduindu-și bagheta magică prin aer. Simțul vizual a fost în mod special bucuros în cadrul acestui concert, datorită costumațiilor renascentiste ale domnișoarelor coriste, care s-au schimbat după pauză, punandu-și în evidență o frumusețe deosebită.
Sunetul cristalin al corului, pe tot parcursul concertului a dus cu gandul la o puritate, la o claritate, la un sentiment de eliberare și de usurare pe care cu toții ni-l dorim din când în când. Felul fascinant în care li se impleteau vocile la unison tuturor membrilor corului, alcătuind un sunet unitar, ne-a dus cu gândul la încercările de a ne concentra atenția pe câte un instrument în parte pe parcursul unor concerte, acest lucru nefiind posibil aici. Nu puteam scoate în evidență prin concentrare vocea vreunuia din membrii corului, decât daca acesta avea o bucata cu totul diferită de restul sau era solist.
Audiția colindelor atat de bine-cunoscute urechilor publicului românesc, precum Trei Păstori, O ce veste minunată, Steaua sus răsare și multe altele, au reprezentat un soi de terapie muzicală pentru o mare parte din public, datorită stării de relaxare indusă de frumusețea vocilor și a notelor muzicale produse de corul Madrigal, dar și datorită emoției cauzată de aceste colinde pe care le-am ascultat și cantat iar și iar pe parcursul vieții noastre.
Relația dintre dirijoarea Anna Ungureanu și corul său părea a fi una extrem de deosebită, ea arătând o grație, o măiestrie, o siguranță și în același timp o mândrie în dirijarea corului Madrigal. Toți ochii o urmăreau pe ea, toate vocile aveau nevoie de coordonarea ei ca să poată cânta la unison, iar ea avea grijă să le mulțumească grațios tuturor după fiecare cântec.
Concertul a fost împărțit în două părți, separate de o pauză de cincisprezece minute, care din păcate a rupt o bună parte din vraja primei părți, aducând o doză de monotonie și de neatenție în public.
După aproximativ două ore de colinde în română, engleză, franceză și germană, corul Madrigal a mulțumit publicului cu un bis, piesa „Jingle Bells”, și s-a retras în admirația și aplauzele tuturor.
