Cine spunea că cea mai mare satisfacție a oricărui muzician este să cânte pe o scenă uriașă, pentru un public de zeci de mii de oameni, probabil nu a experimentat niciodată căldura unui concert intim. Într-una dintre cele mai mici săli posibile, cea a Teatrului de Artă din București, unde încap nu mai mult de șaptezeci de oameni pe scaune și poate încă cinci pe trepte, grupul byron și-a demonstrat bucuria de a cânta.
Plăcerea de a citi îndeaproape expresiile de pe chipurile muzicienilor este una deosebită, un avantaj clar al concertelor intime. Zâmbetele au fost constant prezente, alături de micile glumițe și momentele de simpatie între cei patru.
Playlistul a fost în întregime compus din piese în limba engleză. "Așa e filmul", ne-a anunțat Dan Byron, cu promisiunea că în curând vor începe un turneu cu piese exclusiv în limba română. Din momentul în care concertul a început și Dan Byron a deschis gura, mica sală a teatrului a devenit neîncăpătoare din punct de vedere sonor, captivând cu totul urechile publicului, parcă nelăsând loc pentru altceva. Clăparul 6fingers și-a demonstrat și el măiestria în nenumărate rânduri.
Am ascultat piese de pe "30 Seconds of Fame" și de pe "A kind of Alchemy", dintre care "Sleepwalkers" și "A Crazy Ballet" în premieră, în variantă acustică. Ne-am bucurat și de un cover al piesei lui Shirley Bassey, "A Little Bit of History Repeating", pe care Dan Byron și-a lăsat în mod clar amprenta vocală.
Pe scurt, cei care au venit pe 4 septembrie la Teatrul de Artă ca să se relaxeze, să se destindă și să asculte muzică bună, au primit exact ceea ce și-au dorit de la byron.