Patrie a unor muzicieni deveniţi embleme universale, această ţară, cunoscută pentru palmierii maiestuoşi, câmpurile largi cu trestie de zahăr, rom şi trabucuri, este un spaţiu himeric cel puţin pentru noi europenii. Astfel că, de fiecare dată când mi-am dorit să simt linişte, libertate şi arome estivale, m-am îndreptat spre Buena Vista, lăsând pe repeat albume întregi de drag şi dor.
Sâmbătă seară însă dorul a pălit şi pentru două ore am mers în Havana alături de artiştii pe care nu îi mai văzusem live până atunci, dar pe al căror puls părea că îl cunoaşteam dintotdeauna. Căci, în definitiv, sound-ul lor este o fuziune muzicală populară melodioasă (guajira) alături de ritmuri africane şi influenţe jazz pe care parcă le ai imprimate în ADN-ul tău de ascultător. Salsa, rumba, son, elemente de bolero, toate aceste genuri sunt parte din muzica unei orchestre de legendă, devenită simbol internaţional.
Orquesta Buena Vista Social Club este un proiect care a atras toate privirile din momentul apariţiei documentarului despre muzica cubaneză cu acelaşi nume, regizat de Wim Wenders şi nominalizat la Oscar. Cu numeroase premii Grammy la activ, în creionarea acestui band s-au aflat peste 40 de muzicieni de elită, iar pe 28 iunie am avut bucuria de a-i asculta pe solista Omara Portuondo, chitaristul Eliades Ochoa, trompetistul Guajiro Mirabal şi virtuozul instrumentului traditional cubanez laud - Barbarito Torres.
Barbarito Torres în concertul de adio susținut de Orquesta Buena Vista Social Club la București pe 28 iunie 2014 │ FOTO: Daniel Robert Dinu / iconcert.ro
Concertul desfăşurat la Sala Palatului a început cu un intro la pian semnat de către Rolando Luna, unul dintre cei mai valoroşi instrumentişti, cel care şi-a început cariera la vârsta de 15 ani, acompaniind-o pe Omara. Momentul său solo a fost dedicat memoriei lui Rubén González, pianist genial, cunoscut pe plan mondial. Seara a debutat uşor reţinut, pentru ca aplauzele să se înteţească în momentul apariţiei lui Eliades Ochoa. Cu o voce impecabilă, peste parcă nu trecuseră anii, a intrat în scenă mai apoi şi Omara Portuondo, moment în care sala s-a ridicat în picioare, aplaudând pe tot parcusul piesei "El Bodeguero - Cha Cha Cha".
Un moment deosebit de special şi emoţionant a fost cel în care toţi instrumentiştii s-au retras, în afara solistei Omara şi a tânărului pianist. "Viente Años" a fost partitura care a reuşit să mă întoarcă la trecut, claritatea şi nostalgia pe care interpreta le deţinea amuţind o sală întreagă. Sentimentul de iubire care nu trece o dată cu timpul, urmele de regret şi amintirile au fost constantele pe care piesa le-a imprimat în mod clar spectatorilor.
Interpretarea "Viente Años" din 2013
Au urmat melodii dedicate altor nume sonore care au făcut parte din această orchestră precum Ibrahim Ferrer (voce), Manuel Gálban (chitară), Francisco Muñoz (voce, chitară), Manuel Licea (voce), Cachaito López (contrabas), momentele fiind însoţite cu proiectarea pe ecran a unor poze cu toţi aceşti muzicieni rămaşi în istorie.
Omara Portuondo în concertul de adio susținut de Orquesta Buena Vista Social Club la București pe 28 iunie 2014 │ FOTO: Daniel Robert Dinu / iconcert.ro
"Quizás, Quizás, Quizás" sau "El cuarto de Tula" au ridicat din nou sala în picioare, pentru ca mai apoi să urmeze piesa unanim recunoscută, "Chan Chan". Această creaţie pe care Muñoz a compus-o în 1987 a devenit un imn de-a lungul anilor, despre melodie în sine artistul povestind într-un interviu:
"Nu am compus Chan Chan, am visat-o. Visez muzică. Uneori mă trezesc cu melodia în mintea mea şi aud instrumentele foarte clar. Mă uit pe balcon şi nu văd pe nimeni, dar totuşi o aud de parcă ar fi cântată pe stradă. Într-o zi m-am trezit cu tema acestei piese, i-am scris versurile inspirat de copilărie, iar acum este cântată pretutindeni."
Fiecare membru al orchestrei a strălucit în momentele solo, liderul Jesus Aguaje Ramos dirijând cu expresivitate aproape fiecare melodie. Tânăra solistă Idania Valdés, parte din Buena Vista din anul 2002, a punctat de fiecare dată prin naturaleţe, captivând privirile prin dansul uşor static, dar seducător executat într-o rochie neagră strâmtă.
Nu am văzut urme de oboseală pe chipurile artiştilor, ei revenind rapid la bis cu "Dos Gardenias" şi "Candela". Omara a cântat la unison, cu o privire uşor nostalgică şi un zâmbet schiţat, în acel moment amintindu-mi că este vorba de un concert de adio. Doi copii au fost invitati pe scenă de către band, buchetele de flori şi aplauzele fiind semnul că dorul a fost intens şi că publicul prezent a fost unul cunoscător.
Concertul de adio susținut de Orquesta Buena Vista Social Club la București pe 28 iunie 2014 │ FOTO: Daniel Robert Dinu / iconcert.ro
O despărţire pe ritmuri de dans este una care nu poate fi uitată prea uşor. Am plecat de la concert cu gândul de a revedea Buena Vista anul viitor, însă în Havana, la ultimul concert inclus în turneul de rămas-bun. Însă, la cât de talentaţi sunt oamenii care vin după aceste legende, as îndrăzni să spun că acum am trăit doar un concert inclus în categoria hasta pronto. ("A tu lado vivirán y te hablarán / Como cuando estás conmigo / Y hasta creerás / Que te dirán te quiero...")
Concertul de adio Orchestra Buena Vista Social Club a fost organizat de Fundația Phoenix, la fel ca și precedentele.
