Aşteptată de o mulţime de fani, trupa finlandeză Amorphis a revenit în România şi a susţinut două concerte, la Sibiu şi Bucureşti, pe 8 şi 9 noiembrie. În luna mai 2011, a apărut pe piaţă cel mai nou album al trupei, The Beginning Of Times, iar aceasta a fost unul dintre cele mai importante motive pentru care finlandezii au ales să prezinte şi live câteva melodii „de la începuturile timpurilor”. Evenimentul a purtat semnătura Artmania.
„Cine cântă? Moculescu?” Trecătorii făceau glume la intrarea în Silver Church unde a avut loc concertul celor de la Amorphis. Da, sigur, chiar el. Chiar de la ora 19.00, la intrare se formase un rând, pentru că, pe lângă verificarea biletelor, a fost şi un filtru pentru sticle, borcane şi produse alimentare. Politica oricărui concert, ce să-i faci... Odată trecuţi de cei doi plătiţi să te pipăie, ai intrat în club, ţi-ai aprins o ţigară, ai luat repede o bere şi ţi-a dezmorţit urechile cu cei de la Nahemah. Ei au fost primii care au urcat pe mica scenă din Silver Church. Poate că încă nu se dezmeticiseră şi nu se încălziseră cu prea multe băuturi, dar cert este că rockerii nu le-au prea acordat mare atenţie. Nu i-a atins la coarda sensibilă... da, şi rockerii au aşa ceva. Ei au cântat, au încercat să încingă spiritele şi după o oră, au lăsat locul norvegienilor de la Leprous. Fără costumaţie cu ţinte şi tricouri negre, ci purtând cămăşi roşii/negre, accesorizate cu papioane şi cravate, norvegienii au reuşit să dezmorţească publicul şi i-au introdus în atmosfera albumului lor, Bilateral. După încă o oră, s-au retras şi ei, fără să fure vreun bis din partea celor prezenţi în Silver Church. Asta este, poate data viitoare...
În jurul orei 22.00, după verificările şi pauza de rigoare dintre cântări, luminile s-au stins pe scenă. Emoţiile au crescut şi publicul a început a scandeze Amorphis, chemându-i pe scenă pe finlandezi. Iar aceştia nu s-au lăsat aşteptaţi. Au intrat în forţă şi au început să cânte cum numai Tomi Joutsen poate s-o facă. Vocea lui inconfundabilă i-a purtat pe toţi cei prezenţi prin „Silent Waters”, le-a oferit o „Silver Bride”, nu s-a lăsat până nu a aprins „The Smoke”, a strigăt din toţi rărunchii „Sky Is Mine”, a trecut puţin prin cartea cu Tales From the Thousand Lakes şi a zis ceva despre clasică „Magic and Mayhem”, a mulţumit publicului cu „You I Need”, a pomenit de „My Enemy”, a trimis în eter „Sampo”. Tomi a fost încântător ca întotdeauna. A trăit alături de public fiecare vers, fiecare ton, a simţit şi a transmis acest lucru şi celor care l-au aclamat.
„Vă mulţumesc tuturor”, a încheiat Tomi cele aproape 60 de minute în care a dat tot ce a avut el mai bun. Dar credeţi că a scăpat aş uşor? Nu, deloc, pentru că a fost rechemat pe scenă, unde a mai interpretat trei melodii, lăsând pentru finalul real „House of sleep”, pe care a cântat-o împreună cu cei din sală. Că e prea frumoasă melodia...
Şi s-a mai încheiat un concert Amporhis, dar, aşa cum se întâmplă în filme, suntem convinşi că „he will be back someday”.
Nahemah este o trupă extrem metal venită tocmai din Alicante, Spania. Sunt pe piaţă din 1997 şi au scos până acum patru albume, Edens în Communion, Chrysalis, The Second Philosophy şi A New Constellation, lansat în 2009.
Leprous se recomandă ca o trupă de metal progresiv, apărută în lumina reflectoarelor în 2001. După mai multe „schimbări de personal”, cei mai buni Einar Solberg (synth/vocal), Tor Oddmund Suhrke (guitar), Rein Blomquist (bass), Øystein Landsverk (guitar) şi Tobias Ørnes Andersen (drums) au rămas pe baricade.
