Să o luăm cu începutul: formațiile românești. Revenim la aceeași problemă pe care am mai semnalizat-o și în recenziile altor concerte – trupele care n-au nicio legătura stilistică cu headlinerii. Ajungea să arunci o privire în Piața Mare (sau Mică) din Sibiu ca să vezi ce tipuri de "ascultători" participă la ARTmania și gen de muzică preferă. În aceste condiții, prezența la un asemenea festival a unor formații precum The Mono Jacks sau Omul cu Şobolani mi s-a părut forțată. De asemenea, trebuie menționate condițiile în care au cântat aceste trupe: pe o scenă improvizată în Piața Mică, la câțiva metri înălțime, undeva pe la 3-4 după-amiaza, fără nici cea mai mica urmă de protecție împotriva soarelui. Iar acesta din urmă și-a făcut simțită prezența din plin. Sincer, personal n-aș fi urcat niciodată pe o asemenea "scenă" la orele respective.
Revenind la capitolele rock și metal, talentatele trupe Dark Fusion și Vespera au fost nevoite din nou să se mulțumească cu condițiile din clubul Bohemiam Flow. Cu tot respectul pentru acest club, însă mi se pare departe de pretențiile unui festival precum ARTmania. Organizatorii ar trebui să înceteze tratarea formațiilor românești drept "marfă de sacrificiu" și să le ofere acestora ocazia de a arăta ce pot pe scena mare a festivalului. Dacă s-a putut anul trecut cu Alternosfera, se poate și cu Vespera.
Amaranthe la ARTmania 2013
Vezi galeria de poze cu Amaranthe la ARTmania 2013
Acestea fiind spuse, să aruncăm o privire succintă la artiștii internaționali care s-au desfășurat pe scena mare a festivalului. Seara de vineri a fost deschisă de Amaranthe din Suedia, o trupă tânără, adeptă a sonorităților modern pop-metal. Nu fac un secret din faptul că Amaranthe a fost principalul motiv pentru care am vrut sa merg la această ediție de ARTmania, suedezii fiindu-mi extrem de simpatici. Din păcate, concertul celor de la Amaranthe a fost imposibil de „digerat” din acest punct de vedere. Nu cred că exagerez când afirm că a fost cel mai prost sunet pe care mi-a fost dat să-l aud la un asemenea festival; până și în cluburi fără pretenții am întâlnit sonorizări de o calitate mai ridicată.
Pe primele piese chitara lipsea complet, tobele fiind singurele care se auzeau clar alături de cele trei voci, pierdute undeva în fundal. Cu această ocazie, parcă am „mirosit” și niște voci înregistrate pe backing track, suficiente pentru a da senzația de playback. Nu pot să bag însă mână în foc, sunetul fiind mult prea prost pentru a desluși ceva din ceea ce cânta Amaranthe. După concertul suedezilor, pe lângă sonorizarea dezastruoasă, singurul lucru cu care am rămas în minte a fost apariția încântătoare a solistei Elize Ryd.
Haggard la ARTmania 2013
Vezi galeria de poze cu Haggard la ARTmania 2013
Lucrurile s-au schimbat în bine odată cu intrarea pe scenă a celor de la Haggard, o combinație de death și metal simfonic, destul de potrivită pentru direcția muzicală propusă de ARTmania. Sunetul a fost infinit mai bun decât la Amaranthe, chiar dacă nu perfect. Parcă totul a fost dat mult prea încet, impresie care a persistat de altfel pe întreaga durată a festivalului. Nu sunt adeptul genului celor de la Haggard, însă formația s-a prezentat foarte bine, promițând că vor reveni în România. Fanii nemților, deloc puțini la număr, s-au declarat foarte mulțumiți de prestația celor de la Haggard.
Seara a fost închisă de Within Temptation, poate singura prezență de pe scena ARTmania 2013 care s-a ridicat la un cu totul alt nivel de profesionalism. Am avut parte de o trecere în revistă teatrală a celui mai recent album, "The Unforgiving", melodiile fiind acompaniate de clipuri sincronizate pe video-wall-ul de pe scenă.
Within Temptation la ARTmania 2013
Nu au lipsit melodiile noi precum "Shot in the Dark", "In the Middle of the Night" sau "Faster", dar nici hiturile mai vechi precum inevitabilul "Ice Queen". M-a impresionat într-un mod foarte plăcut capacitatea solistei Sharon den Adel de a trece de la un stil de interpretare la altul, prestația acesteia fiind demnă de toate laudele. Instrumentația a sunat de asemenea foarte bine, sonorizarea ridicându-se de această dată la înălțimea așteptărilor.
Xandria la ARTmania 2013
Vezi galeria de poze cu Xandria la ARTmania 2013
Sâmbătă, ostilitățile au fost deschise de Xandria, o trupă de metal simfonic (din nou) a cărei principală sursă de inspirație pare a fi vechiul Nightwish. Aflați în plin turneu de promovare a albumului "Neverworld's End", nemții au prezentat pe scena de la ARTmania un playlist axat pe melodiile noi, precum "Forevermore", "Blood on My Hands" sau "Soulcrusher". Chiar și în aceste condiții, muzica celor de la Xandria mi s-a părut prea generică, fără vreun element care să o scoată în evidență.
Sarcina de a încălzi audiența a revenit apoi israelienilor de la Orphaned Land, o prezență destul de familiară pentru publicul român. La fel ca în cazul celor de la Haggard, Orphaned Land au avut parte de fanii lor fideli, care s-au bucurat la maximum de prestația trupei. Personal, nu am fost prea încântat, abordarea progresivă, cu influențe folk orientale dovedindu-se un pic cam greu de digerat pentru subsemnatul. Nu a ajutat nici faptul că întreaga parte orchestrală a instrumentației și vocile adiționale erau redate de pe bandă.
Orphaned Land la ARTmania 2013
Imediat după ce Orphaned Land și-a încheiat recitalul, a început să picure, dușul mocănesc transformându-se, fix atunci când Lacrimosa urca pe scenă, într-o veritabilă ploaie torențială. În aceste condiții, doar fanii cu adevărat împătimiți ai celor de la Lacrimosa (deloc puțini) au rămas în față, înfruntând atacul naturii pentru a-și vedea favoriții. Din păcate, nu am înțeles mare lucru din prestația formației, locul unde mă adăposteam nepermițându-mi să văd scena prea bine. Cert este ca nemții au fost încântați că atât de mulți oameni au stat în ploaie pentru a-i vedea.
Lacrimosa la ARTmania 2013
Vezi galeria de poze cu Lacrimosa la ARTmania 2013
Cam aceasta a fost ediția ARTmania din 2013: o combinație cam lipsită de variație de căldură insuportabilă, metal simfonic, sunet slab și aglomerație la standurile de bere, concluzionată cum nu se poate mai bine de o ploaie torențială. Muzical vorbind, singura trupa care a depășit nivelul așteptărilor a fost Within Temptation (cu mențiunea că pe Lacrimosa nu i-am putut urmări așa cum ar fi trebuit). Poate anul viitor va fi mai bine.
