Centrul istoric al Sibiului, în plin august, este o privelişte pe care, ca iubitor de muzică rock, nu ai voie să o ratezi. Festivalul ARTmania, ajuns la cea de-a şaptea ediţie, demonstrează că, atunci când se doreşte, şi în România se pot realiza lucruri la cele mai înalte standarde: evenimente culturale, expoziţii, proiecţii de film, baruri, terase şi restaurante la care eşti servit de barmani şi chelneri politicoşi şi deschişi la minte şi, nu în ultimul rând, mult aşteptatele concerte rock din weekend.
Iniţial, planurile de vacanţă personale de anul acesta nu includeau şi o vizită la ARTmania. Totuşi, tocmai datorită cocktailului cultural descris mai sus (unic în peisajul autohton), nu m-am putut abţine să nu fac un ocol, poposind o zi şi în cadrul festivalului sibian. Din start mi-a sărit în ochi scena Harley Davidson din Piaţa Mică, un loc mult mai potrivit pentru formaţiile româneşti decât micuţele cluburi şi camping-ul izolat folosite în anii trecuţi. Sincere felicitări organizatorilor, ale căror eforturi de a îmbunătăţi festivalul ies în evidenţă an de an.
ARTmania a fost întotdeauna un festival rock unde diversitatea a fost pusa la loc de cinste. Nici ediţia din acest an nu a făcut excepţie, reunind pe aceeaşi scenă genuri precum metalul gothic, punk-ul, rock-ul alternativ, bătrânescul heavy metal sau năucitorul doom metal. Astfel, deşi am reuşit să ajung abia în ziua a doua de concerte, am avut parte de un lineup surprinzător de bine închegat: Alternosfera, Poets of The Fall, Delain, Edguy şi My Dying Bride.
Cu atât de multe nume pe afiş, concertele din Piaţa Mare au început destul de devreme: imediat după finalizarea unui prânz absolut delicios, am ajuns lângă scenă fix la timp pentru a prinde apariţia celor de la Alternosfera. Deşi moldovenii nu mai sunt de mult un secret pentru ascultătorii de rock din ţara noastră, spre ruşinea mea, acesta a fost primul concert Alternosfera la care am asistat.
Vezi galeria foto de la concertul Alternosfera
Şi, deşi rock-ul lor alternativ nu se încadreaza tocmai în rândul preferinţelor muzicale personale, am rămas plăcut impresionat de prestaţia baieţilor din Alternosfera. Am avut parte de un show foarte energic, în care solistul Marcel Bostan şi colegii săi au dat tot ce au avut mai bun. Nici publicul (destul de numeros pentru acea oră) nu s-a lăsat mai prejos, cântând alături de moldoveni refrenele unor melodii precum „Drumuri de Noroi”, „Wamintirile” sau „Ploile Nu Vin”.
Din păcate, show-ul moldovenilor a fost foarte scurt; din fericire, a urmat o reprezentaţie cel puţin la fel de interesantă: cea a finlandezilor de la Poets of The Fall. Prezenţa scenică a acestora a demonstrat clar că Poets of The Fall veniseră cu lecţiile învăţate, oferind un spectacol dedicat în special fanilor cu vechime ai trupei. S-a văzut de la o poştă că atât abordarea muzicală, cât şi imaginea de scena a trupei au fost croite special pentru audienţa lor ţintă: publicul feminin.
Vezi galeria foto de la concertul The Poets of The Fall
Din păcate, ca persoană care a luat contact cu muzica celor de la Poets of The Fall prin intermediul unor jocuri video precum Alan Wake sau Alan Wake’s American Nightmare, nu pot să afirm că m-am simţit în largul meu în timpul concertului finlandezilor. Genul abordat a fost mult prea „uşurel” pentru gusturile mele, singura melodie ce a reuşit într-adevăr să mă atingă la coarda sensibilă fiind „War” (de pe albumul „Twilight Theater” din 2010, dar şi de pe coloana sonoră a jocului Alan Wake).
Chiar şi aşa, Poets of The Fall s-au potrivit perfect în contextul diversităţii rock promovate de ARTmania. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre formaţia olandeză Delain, pe care, personal, am considerat-o cea mai plăcută surpriză din cadrul festivalului.
Analizată superficial, Delain se înscrie în acelaşi curent de metal simfonic cu voce feminină precum formaţii ca Nightwish sau Within Temptation. Totuşi energia degajată pe scenă şi plăcerea cu care olandezii au cântat nu te puteau lăsă indiferent, chiar dacă albumele Delain ţi-ar fi fost complet străine până în acel moment.
Vezi galeria foto de la concertul Delain
Riffurile de chitară puternice ale lui Timo Somers erau „îndulcite” de vocea melodioasă a simpaticei soliste Charlotte Wessels, atmosfera fiind întregită de clapele lui Martijn Westerholt (fost component al trupei Within Temptation). După cum am spus, pur şi simplu nu puteai doar să stai şi să asculţi, energia degajată de Delain fiind contagioasă.
În aceeaşi notă energică au continuat şi nemtii de la Edguy, a căror apariţie pe scena ARTmania a fost punctul culminant al festivalului din punctul de vedere al subsemnatului. Tobias Sammet & co., aflaţi în plin turneu de promovare a noului album „Age of The Joker”, au trecut prin mai toată discografia trupei, prezentând publicului din Sibiu atât melodii noi („Nobody’s Hero”, „Robin Hood” – cu un insert amuzant din Seventh Son of a Seventh Son al celor de la Iron Maiden, „Ministry of Saints”), cât şi hituri clasice („Tears of a Mandrake”, „Lavatory Love Machine” sau „King of Fools”).
Vezi galeria foto de la concertul Edguy
Merită amintită performanţa excelentă a lui Tobias Sammet (solistul Edguy), care, în ciuda unor probleme de sănătate, a dat tot ce a avut mai bun pe scena din Piaţa Mare a Sibiului. Nu au fost trecute cu vederea nici momentele de interacţiune cu publicul sau discursurile şi glumele specifice trupei. Din nou, ca si în cazul celor de la Alternosfera, mi s-a părut că primul show al celor de la Edguy pe pământ românesc s-a încheiat mult prea repede.
Seara s-a încheiat cu My Dying Bride, o formaţie deloc străină publicului din Sibiu. Din păcate, după prestaţiile Delain şi Edguy, muzica englezilor mi s-a părut monotonă şi neinspirată. Pur şi simplu am rămas cu impresia unui doom metal extrem de heavy doar de dragul de a fi heavy. Parcă lipsea contextul în care acele riffuri grele ar fi putut străluci.
Vezi galeria foto de la concertul My Dying Bride
După cum afirmam mai devreme, dacă Delain a fost surpriza plăcută a festivalului, My Dying Bride, strict ca opinie personală, mi s-a părut cel mai dezamăgitor headliner de pe scena ARTmania. Chiar şi aşa, fanii obişnuiţi cu muzica englezilor s-au simţit foarte bine, o categorie destul de numeroasă a publicului fiind venită special pentru My Dying Bride.
Acestea fiind spuse, trebuie lăudaţi din nou organizatorii, care iar au reuşit să creeze o adevărată „armonie rock”: am avut ocazia să vedem pe aceeaşi scenă formaţii ce reprezintă laturi atât de variate ale acestui gen muzical, într-un context cultural complet diferit de realităţile româneşti de zi cu zi. Bravo ARTmania, bravo Sibiu!
Se cunoaște deja intervalul calendaristic al Festivalului ARTmania 2013.