Arctis

Apocalyptica a adus în deschidere o trupă finlandeză numită Arctis, care e încă la început de drum. Abia are un album și abordează un stil ciudățel. E ca *In This Moment*, varianta PG-13. Are o solistă cu mult zvâc și entuziasm. Problema a fost cu sonorizarea ciudată, deoarece toba nu prea s-a auzit. Mai degrabă s-a auzit toba mică, ceea ce e bizar, pentru că, în general, toba e mixată prea tare. Aici chitara și vocea au fost asurzitoare, date mult prea tare, și mă temeam pentru ce avea să fie după, la Apocalyptica. Din fericire, volumul s-a reglat pe parcurs.

Poze Apocalyptica la Sala Palatului pe 27 noiembrie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Formația cântă un fel de muzică de fitness, care e undeva între pop și metal. Solista are ceva din muzica anilor '80, versurile sunt simpluțe, e muzică de pump up și optimism. Îmi amintește de *Electric Callboy*, doar că se ia în serios și are anumite porțiuni de chitară de rock alternativ pe care am putut să le savurez. Cred că mai trebuie să își cizeleze stilul.

Ah, da, era să uit, ne-au confundat cu Budapesta, dar și-au cerut scuze.

Poze Apocalyptica la Sala Palatului pe 27 noiembrie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Apocalyptica

Show-ul Apocalyptica a început cu fiori, cu o perdea albă uriașă, în spatele căreia radia o lumină albă intermitentă și o notă ascuțită de violoncel tăia direct prin noi, în public. A început "Ride the Lightning" asemenea unui film horror, prevestind întunecime și energie, inspirată de creația Metallica din 1984. Parcă sună mai bine pe violoncel intro-ul legendar, și un lucru remarcat atât la această piesă, cât și la altele de pe noul album Apocalyptica este mixajul bombastic.

Cu accentul pe bas, cu extra ecou și câteva "floricele" în părțile lente, care aduc cu... trip-hop!?

Lucrurile au devenit serioase cu a doua piesă, "Enter Sandman", dar nu în versiunea pe care o știam din 1996. Pare că s-a efectuat o regândire sau reînregistrare, iar noua variantă sună mai badass. A fost cântată într-un ton mai grav, mai sacadat și mai mușcător decât originalul. De altfel, Apocalyptica pornea la drum în 1996, din pasiunea pentru muzica celor de la Metallica, și a devenit de la un cover band un fenomen internațional, care are la activ 10 albume și milioane de fani.

Odată cu această a doua piesă din concert am remarcat și cât de bine arată luminile și vizualele de la Sala Palatului. Show-ul de lumini a fost excelent și, chiar dacă a fost un blestem pentru fotografi, fasciculele au punctat perfect fiecare notă.

Poze Apocalyptica la Sala Palatului pe 27 noiembrie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Ne-am întors iar la primul album al finlandezilor, cu "Creeping Death", pentru ca apoi să ne întoarcem iar în 1984, la "For Whom the Bell Tolls". Aici strălucește basul, dar și toboșarul cel nou a avut ocazia să își arate talentul. De altfel, am fost plăcut surprins de noul om de la tobe, de care până și Lars Ulrich ar fi mândru, mai ales de la prestația de pe "One".

Publicul s-a încins când a început "Battery", pe care liderul trupei, Eicca Toppinen, s-a dezlănțuit și ne-a arătat că poți livra thrash și pe violoncel.

Am revenit în 2024, la noul album, "Plays Metallica Vol. 2", cu un început mai puritan pentru "The Call of Ktulu", piesă dedicată memoriei lui Cliff Burton. De altfel, a și inclus linia sa de bas originală. Și când te gândești că Metallica a luat un Grammy pentru o piesă rock instrumentală cu acest track... ceva aproape de neîntâlnit în ziua de azi. Inspirată de povestea lui H.P. Lovecraft, această creație te pătrunde până în măduva oaselor, iar basul dur de la mijloc prevede tot ce e mai negru într-un scenariu de film horror.

Poze Apocalyptica la Sala Palatului pe 27 noiembrie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

Am impresii mixte despre "Saint Anger" în versiunea nouă Apocalyptica. Pe de o parte o simt domolită, pe de altă parte spre final devine un soi de metalcore și djent, care mă încântă. Unul dintre artiștii din trupă a spus într-un interludiu că a pus legendarul snare al lui Lars pe violoncel. Încercarea de a face din voce un track de violoncel îi scade din "mușcătură". Frenezia de la tobe m-a convins totuși că noul toboșar e ce trebuie.

Ultimele 4 piese au ridicat publicul în picioare și nimeni nu mai stătea jos la "Master of Puppets" sau la primele note din "Seek & Destroy". Am avut și un moment de virtuozitate de la Perttu, omul de la violoncelul-bas, care a cântat cu el la spate și a vorbit mult cu publicul.

Poze Apocalyptica la Sala Palatului pe 27 noiembrie 2024 │ FOTO: Alex Vlad Covaci / InfoMusic.ro

"One" a avut o voce ciudată mixată peste, dar și un vizual traumatizant despre război și efectele sale devastatoare. Pot spune și că niciun ochi din sală nu mai era uscat pe "Nothing Else Matters", o piesă de patrimoniul universal al muzicii. Indiferent de nivelul de cultură, de preferințele muzicale sau de tangentele cu muzica, această piesă ți-a trecut cumva pe la ureche. Interpretarea celor de la Apocalyptica îi pune în valoare inocența, tristețea și dramatismul.

Iată setlist-ul complet al concertului:

- Ride the Lightning
- Enter Sandman
- Creeping Death
- For Whom the Bell Tolls
- Battery
- The Call of Ktulu
- St. Anger
- The Four Horsemen
- Blackened
- Master of Puppets
- Nothing Else Matters
- Seek & Destroy
- One

Concluzii:

De această dată, băieții de la Apocalyptica au venit în mare formă la noi. În 2019 mi s-au părut un cover band grăbit, dar acum sensibilitatea și duritatea au fost egale, iar publicul a fost încântat de o oră și 20 de minute de artă pură, pe violoncel, care subliniază măiestria de compozitori a celor de la Metallica.